TweetNu știu exact când s-a întâmplat. Poate într-o dimineață în care m-am uitat în oglindă și mi-am văzut chipul altfel, nu mai rău, doar altfel. Sau poate într-o după-amiază, când băiatul meu n-a mai avut nevoie de mine ca altădată. Sau când, dintr-o dată, am simțit că nu mai pot alerga la fel de repede….
TweetExistă în viață un adevăr tăcut, dar necruțător: fiecare alegere pe care o facem – oricât de mică ar părea – poartă în ea potențialul de a ne transforma radical drumul. Ne gândim adesea la decizii mari: unde să trăim, cu cine să ne căsătorim, ce carieră să urmăm. Dar rareori ne oprim să reflectăm…
TweetUneori, cuvintele tac.Se adună în colțuri tăcute ale minții, refuzând să se așeze frumos pe pagină.Le simt acolo, ca pe niște păsări speriate – știu că nu au dispărut, dar ceva le ține în loc. Și-atunci, stau cu mine. Cu golul. Cu dorul de scris. Cu liniștea apăsată.Poate că e doar un blocaj.Sau poate e…
TweetA fost rădăcina care m-a ținut dreaptă. Și, deși nu se mai vede, tot de ea mă sprijin. Este vorba de femeia care m-a ținut lângă ea și mi-a transmis toate valorile ei. O femeie demnă, bună, aprigă, frumoasă, cu credință în Dumnezeu. O femeie pe care viața a lovit-o din toate părțile, dar care…
TweetUrăsc văicăreala și cu toate acestea se întâmplă ca atunci când răspund la banala întrebare „ce mai faci?” să sune ca și cum m-aș vaita și ca să evit asta, de cele mai multe ori, răspund sec „bine” și trec mai departe în conversație. Excepție fac cei care mă cunosc și acest „bine” nu ii…
TweetDe dimineață i-am făcut niște fotografii. Inițial pe furiș, apoi pe fugă… Nu îi place să îl expun prea mult în social media și din acest motiv nu îi dau tag niciodată. Încerc să îi respect și dorința în privința expunerii. Reușesc de cele mai multe ori, dar se întâmplă să iasă la suprafață, din…
TweetAm început să scriu din ce în ce mai rar spre deloc. Agitația din ultimele luni, oboseala accentuată și timpul liber din ce în ce mai puțin sunt printre principalii factori care mi-au luat și această mică plăcere. Abia dacă îmi rezerv uneori câteva momente pentru a mai schița niște rime, atât cât să-mi mângâie…
TweetDe ce tot vorbim, în viața de zi cu zi, atât de mult despre suflete? De ce caracterizăm sau etichetăm persoanele în funcție de cum le vedem sau simțim sufletele? „E bun la suflet”, „este un suflet extraordinar”, „e numai suflet omul ăsta” sau din contră „e un suflet hain”, „un suflet uscat” etc, asta…
Tweet„-La mulți ani, mămica mea bună și frumoasă! Să fii sănătoasă și să trăiești 100 de ani și o zi! – La mulți ani, mamică! Dar nu e ziua mea astăzi, e ziua Fecioarei. Eu sunt doar o păcătoasă!” Așa începeau toate discuțiile noastre de Sfânta Maria, an de an. Nu îi păsa de zile…
TweetNu puteam să nu bifez pe blog și concertul celor care mi-au făcut viața mai frumoasă, din liceu până acum – AXL, Slash, Duff McKagan & Co – Guns N’Roses. Au trecut două zile, am lăsat să se sedimenteze toate trăirile și cu toate acestea încă sunt acolo, pe stadionul Național, duminică, 16 iulie. 3 ore…
TweetAmsterdam, orașul care fascinează prin diversitate Am plecat din Anvers dimineață, în jur de 9:45 am avut trenul. Am cumpărat bilet dus-întors, flexibil, adică ce putea fi folosit la orice oră, atât la dus, cât și la întors, dar doar pentru IC, nu și pe trenul de viteză Thalys, și doar pentru ziua respectivă. Pentru…
TweetAm revenit acum o săptămână din mini-excursia mea, doar că nu am apucat să metabolizez ce am trăit în cele 4 zile pe care le-am petrecut în Belgia (3) și Olanda (1), că am intrat direct într-o gripă cu de toate: frisoane, dureri musculare, tuse, dureri de cap și de ochi. Cum ziceam, o gripă…
TweetDe obicei dau titlul unui material după ce îl scriu. De data aceasta, am pus titlul înainte. După ce l-am scris, involuntar mi-au lăcrimat ochii. Pare a fi titlul unui poem de dragoste și, până la urmă, este unul. Dragostea unui copil pentru mama lui. Pentru că, deși buletinul îmi arată altă cifra, sunt copilul…
TweetO după amiază caldă, mult prea caldă pentru un Ajun de Crăciun. Soarele mijește, din când în când, de după cerul ușor plumburiu. Pășesc pe pietrele umede de la intrarea dinspre Turnul cu Ceas. Liniștea mă îmbrățișează ca o pelerină ce îmi astupă până și urechile. Am senzația că mi s-au înfundat. Nu mai știam,…
TweetAm copilărit în anii 80, pe vremea comuniștilor. La mine nu a venit moș Crăciun, ci în fiecare an a venit Moș Gerilă, acea invenție comunistă care îl laiciza forțat pe Moș Crăciun. Moș Gerilă era mai mult decât modest. Așa erau vremurile. Cu toate astea, nu știu cum se face că în modestia asta…
TweetUneori, fară motiv anume, simt nevoia să fiu mai aproape de Dumnezeu. Am un fel ciudat, cred eu, de a-mi exprima uilinta și respectul pentru tot ce înseamnă divin. Nu merg la slujba de duminică săptămânal, dar atunci când merg o fac mai mult pentru rugăciune și mai puțin pentru a asista la slujbă.De micuță,…
TweetDemult, pe vremea cand crestinii erau prigoniti pentru convingerile si credinta lor, cetatea Salonicului era condusa de un voievod drept, bun si milostiv cu cei mai putin iubiti de soarta. Acesta isi tinea ascunsa dragostea fata de Hristos. Se ruga, impreuna cu sotia sa, intr-o incapere mica, ascunsa, in care erau doua icoane de aur,…
TweetImi sorb ultima gura de cafea si il chem pe baiat sa platesc consumatia. Sunt la o terasa din Portul Mangalia si incerc sa ma feresc de soarele ce-mi orbeste privirea. In fata mea, un iaht gri, imens, cu steagul Marii Britanii fluturand de zor, imi atrage atentia. Pentru un moment ma gandesc: „oare cum…
TweetEste speranța o prelungire a chinului?Să speri nu înseamnă decât un lung șir de chinuri, cu o probabilitate scăzută de a se împlini?Legenda spune ca Zeus a închis în Cutia Pandorei toate relele lumii. Când aceasta a fost deschisă, relele s-au împrăștiat în toată lumea, dar ultima rămăsese speranța, cel mai mare rău dintre toate,…
TweetZilele trecute mi-am adus aminte de Eliade si a lui „Oceanografie”, „Despre fericirea concreta” pe care incearca sa ne-o dezvaluie prin 1934. Cat de frumos spunea Eliade acolo, chiar daca i se parea un subiect „atat de plat”, indemnandu-ne la realism, la abandonul idealurilor si visurilor specifice vremurilor de demult! Astazi, spusele lui Eliade sunt,…
TweetPe masura ce anii trec, imi este tot mai greu sa fiu la fel de deschisa ca in trecut. Am inteles odata cu inaintarea in varsta ca durerile se poarta in singuratate si in liniste. Umerii lasati trebuie sa fie lasati doar in intimitate. Degeaba strigi, degeaba scrii, degeaba spui, caci nimeni nu e interesat…
TweetS-a nascut pe 4 februarie si s-a stins pe 6 februarie. Ultima data cand am vorbit cu el era 5 februarie. Cu o zi inainte sa se stinga. Cred ca este dorul ce imi apasa cel mai tare sufletul. Cand s-a stins treceam printr-o perioada foarte grea. El stia asta si suferea alaturi de mine….
TweetComplexitatea geniului eminescian este redata si in multitudinea de articole publicate in ziarele vremii. Daca in poezia sa regasim muzicalitatea, romantismul sufletului sau, in scrierile jurnalistice cunoastem un Eminescu acid, un permanent critic al guvernarii liberale, un aparator al taranimii, dar, mai ales, al neamului romanesc. Primi pasi in gazetarie Se simte atras de ziaristica…
TweetO salvare trece pe bulevard si sparge linistea care imbratiseaza cartierul, dupa o noapte intreaga de bubuituri de petarde, explozii de artificii si veselia specifica Revelionului. Toata noaptea, pana spre dimineata chiar, oamenii parca nu se mai saturau de zgomotele infernale ce fac sa ti se cutremure creierul si sa iti sara inima intr-o stare…
TweetMi-a spus cineva, odata, ca felul meu de a scrie este cam dramatic. Acest lucru m-a facut sa iau o pauza, sa nu mai scriu un timp si sa imi vad de altele, mai mult sau mai putin importante in viata mea.M-am gandit, in tot acest rastimp, de ce si cand am scris prima data,…
TweetNu stiu voi cum sunteti, insa pe mine, toamna, ma apuca o nostalgie crunta. Orice adiere de vant, fie ea calda sau rece, orice frunza ruginie ce-si duce dansul lin catre pamantul reavan, orice raza de soare ce imi mangaie pielea sau orice picatura de ploaie ce-mi ciocane-n geam, imi trezeste doruri amortite de vara…
TweetMi-am facut bagajul cu foarte mare grija, cum de altfel o fac intotdeauna…sau, cel putin asa cred eu. Pentru ca plecam intr-o duminica noaptea, am inceput sa adaug lucruri in el, unul cate unul, inca de joi. Am mereu senzatia ca ceva nu iau cu mine si atunci imi las posibilitatea ca pe parcursul a…