Nicolae Grigorescu - Natura statica cu fructe
Nu stiu voi cum sunteti, insa pe mine, toamna, ma apuca o nostalgie crunta.
Orice adiere de vant, fie ea calda sau rece, orice frunza ruginie ce-si duce dansul lin catre pamantul reavan, orice raza de soare ce imi mangaie pielea sau orice picatura de ploaie ce-mi ciocane-n geam, imi trezeste doruri amortite de vara zbuciumata, de drumurile multe pe care talpile mele le-au simtit pana la ultima pietricica sau fir de nisip, de toata rebeliunea firii mele care ma face sa uit de toti si de toate.
Toamna, mi-e dor de oamenii dragi, pe care nu i-am mai vazut de luni bune sau chiar de ani, mi-e dor de vorbaria aceea apropiata sufletului ce isi face loc intre noi, de complicitatea intimitatii, de cele mai multe ori la o cana cu ceai sau cu cafea. Mi-e dor de imbratisarile lungi si de sentimentul apartenentei. Mi-e dor de impartasit secrete sau amintiri de orice fel.
Toamna imi trezeste toate aceste stari la fiecare colt de strada, in fiecare loc in care merg.
Mirosurile si culorile imi accentueaza dorurile.
Prune, gutui, struguri, vinete, rosii, ardei, nuci, asezate ca intr-un tablou de Grigorescu, o gramada de culori ce-mi scalda privirea, mirosul de vinete si ardei copti, ce ma poarta departe, in copilarie, cand mama si bunica mea pregateau zacusca si alte bunatati pentru iarna, toate acestea imi rascolesc simturile si imi declanseaza nostalgii.
Apoi, se mai adauga si mirosul toamnei in sine. Nu stiu daca ati observat, dar orasul, toamna, are un miros specific, ce nu poate fi definit cu claritate. Nu poti sa spui cu certitune ca miroase a ceva, a tei, de exemplu, cum miroase in luna mai. Este un mix complex format din aromele din piete care se imbratiseaza tacut cu cele ce se itesc timid prin ferestrele blocurilor, ingramadite asemeni unei trupe de soldati ce stau umar la umar, iar la toate acestea, ca o incununare, vine si mirosul naturii ce se afla in plin proces de schimbare coloristica. Dar este doar toamna mea sau, mai degraba, toamna din mintea si sufletul meu.
Mirosul toamnei mele, cu doruri, cu nostalgii si cu visare este poate mirosul anilor ce s-au dus…
