April 24, 2024

Amsterdam, orașul care fascinează prin diversitate

Am plecat din Anvers dimineață, în jur de 9:45 am avut trenul. Am cumpărat bilet dus-întors, flexibil, adică ce putea fi folosit la orice oră, atât la dus, cât și la întors, dar doar pentru IC, nu și pe trenul de viteză Thalys, și doar pentru ziua respectivă. Pentru un drum dus-întors am plătit 85 euro de persoană.
De la Anvers la Amsterdam, cu schimbat de locomotivă la Rotterdam, am făcut în jur de o oră și jumătate. Deci, la ora 11 și puțin eram în fața gării din Amsterdam.
O zi însorită, de altfel singură în care nu m-a plouat. 🙂
Mi-a plăcut enorm în Amsterdam și asta nu neapărat pentru frumusețea orașului, ci pentru diversitatea oamenilor. Un fel de Turnul Babel, în care se vorbeau toate limbile pământului, cu oameni care merg dansând sau cântând, copii ținuți de mână de adulți, tineri gălăgiosi și veseli.
Nimic nu m-a surprins, pentru că mă așteptam la asta.
De la Gara Centrală până în Piața Dam sunt doar vreo 10 minute de mers pe jos. Aici sunt atracții renumite ale orașului precum Palatul Regal, biserica Nivie Kerk, Madame Tussauds, monumentul național (stâlp de piatră albă), ridicat în 1956 în memoria victimelor celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, tot aici se află Grand Hotel Krasnapolski și prestigiosul magazin universal De Beijenkorff.
Străzile late, vanzoleala, zumzetul, canalele, magazinașele cu branzeturi fel si fel, totul este fascinant. Am făcut și o croazieră de o oră, pe canale. Vezi și restul orașului, ascultând la căști povestea vreunei clădiri sau vreunui cartier.
Amsterdamul e o stare de spirit. Acolo simți o libertate pe care nu știu dacă o poți simți și în altă parte. Este pur și simplu trăire. Am mers prin centru, apoi pe străduțele pietonale, am ajuns de două ori chiar în Red Light District, o dată pe zi și o dată mai pe seară.
La 21.28 am avut ultimul tren înapoi spre Anvers. Obosită frântă, dar cu un rânjet tâmp, am adormit după ce am făcut un dus fierbinte în miez de noapte.

Bruxelles, ultima zi, ultima impresie

Ne-am luat la revedere de la elegantul Anvers, duminică pe la 10 și ceva, pe o ploaie deasă și rece. Ajunși în stația de autobuz am aflat că biletul era de 3 ori mai mare dacă îl cumpărăm de la șofer, decât dacă le luăm online. Șoferului i s-a făcut milă de noi, pentru că ne chinuiam să plătim de pe telefoane, în ploaie, și ne-a spus să urcăm în autobuz toți, și le cumpărăm pe drum. Cum spuneam, belgienii sunt oameni de treabă. Putea să ne lase acolo, să venim cu următorul autobuz, căci la urcare practic noi nu aveam bilete.
Autobuzul ne-a lăsat în Bruxelles Nord și am mers pe jos până în centru. Nu e chiar departe. Am mers noi mult mai mult în această excursie, doar că acum a plouat foarte urât. Ne-am oprit la un Dunkin Donuts, am stat puțin la adăpost și am băut o cafea caldă și apoi ne-am reluat drumul. Străzile pline, peste tot ciocolată la ofertă, dar eu nu voiam decât o umbrelă.
Am ajuns, în cele din urmă în centru, în Piața Cetrală – Grote Markt. Aceasta este înconjurată de casele breslelor, de primăria orașului, și de Casa Regală (în franceză Maison du Roi, neerlandeză Broodhuis). Piața este cea mai importantă atracție turistică a orașului și principalul său reper, alături de Atomium și Manneken Pis. Acesta din urmă, micuț și îmbrăcat sport de dată această, este poziționat într-un colțișor, aproape că ar putea trece neobservat, dacă nu ar fi vânzoleală mare în jurul lui.
Ne-am oprit la un restaurant, am mâncat, iar apoi am luat trenul doar o stație până în Bruxelles Midi, pentru a lua iar un autobuz Flibco până la aeroportul din Charleroi.
Una peste alta, Bruxelles-ul nu m-a impresionat. Poate și din cauza vremii, nu știu, dar cred că dacă nu treceam prin el nu era așa o mare supărare.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.