TweetIsi trecu mana prin parul ei moale si cu miros de liliac. Isi umplu narile cu aroma ei si o trase aproape, cat mai aproape de el, lipindu-se unul de altul, ca doua jumatati ale aceluiasi intreg. Ea isi sprijini obrazul de umarul lui si ramase asa, minute intregi, cu ochii inchisi, parca intr-o dorinta…
TweetMa pregatesc sa ies pe usa. Ma incalt cu tenisii, imi trag geaca peste tricoul larg si mai arunc o ultima privire in oglinda. Sunt frumusica. De fapt, asa am fost mereu. Nu frumoasa, doar frumusica. Zambesc si ies pe usa. Ma grabesc. Merg aproape alergand. Ajung in statie. E fara douazeci. Ora la care,…
TweetCand ochii tai, atingerile si soaptele tale au sadit in sufletul meu samanta aceea, am crezut ca o sa moara, uscata, pentru ca sufletul mi-era arid. Of, cat m-am inselat… Samanta aceea, mica si parca ratacita prin suflet a incoltit, a prins radacini ce se impanzeau incet, dar sigur. In fiecare zi, imi doream mai…
TweetE toamna. Mult prea toamna, parca, pentru sufletul meu si am senzatia ca si pentru al tau. Mergem amandoi, mana in mana, pasim in acelasi timp, in ritmul inimilor noastre. Sau poate asta cred doar eu. Nu stiu daca tot ce imi spui e adevarat si asta ne da de furca. Prea mult. Suntem tacuti….
TweetAm vrut sa iti scriu o scrisoare. Da. Una lunga, plina de metafore, de intamplari neterminate, de vieti schimbate fara motiv, de absurd sau, de ce nu, de odioasele dureri. Stiam exact fiecare aliniat, fiecare virgula, fiecare punct. Mi-am luat pixul, mi-am pregatit foaia de hartie, ba chiar m-am asezat la birou si, timid, am…
TweetPrima “evadare” din sanul cald si protector al familiei nu se uita niciodata. La fel cum nu se uita prima iubire. Raman acolo, in suflet, pentru totdeauna, ca un refugiu care iti permite sa zambesti, sa iti descretesti fruntea, sa…”evadazi” iar, aproape la fel ca prima data. Prima mea astfel de “evadare”, cum ii spuneam,…
TweetStam unul langa celalalt, pe malul lacului, umar langa umar si privim in departare. Luciul apei danseaza sub soarele puternic si razele lui se reflecta in ochii nostri. Vantul adie, aproape imperceptibil, indeajuns insa cat sa-l simtim cum ne mangaie pielea infierbantata. Imi cobor privirea catre mana ta, care se sprijina in iarba proaspata. Te…
TweetAstazi, va spun puvestea Iubirii si a Egoului. Poate o stiti si ati uitat-o, iar daca nu o stiti, va garantez ca nu o sa va incarcati memoria cu informatii inutile. “A fost odata ca niciodata o insula pe care convietuiau toate Sentimentele. Intr-o zi, insa, o furtuna ingrozitoare s-a abatut asupra acestei insule, distrugand…
TweetA fost prima femeie licentiata in istorie la Universitatea Oxford, ce a intreprins expeditii din Orientul Mijlociu pana in India. Nascuta intr-o familie de industriasi din nordul Angliei in anul 1868, Gertrude Bell a fost una dintre cele mai curajoase femei, lasand in urma, fara regrete, societatea victoriana pentru a-si indeplini visul dintotdeauna, acela de…
TweetUltima data cand s-au intalnit era in urma cu cativa ani. Au stat la o cafenea cateva ore si au vorbit despre toate si despre nimic. Aveau despre ce vorbi, erau mereu pe aceeasi lungime de unda si chimia dintre ei era mai mult decat evidenta. Dar viata, parsiva cum e ea, i-a absorbit intr-un…
TweetNu avea stare. Pe cat de linistita era noaptea, pe atat de agitata ii era inima. Simtea ca ceva ii apasa sufletul. Se tot foia in asternuturile moi, parca ii era frig, parca ii era cald, insa toata aceasta stare de neliniste o irita si mai tare, ii fura somnul pe timpul noptii si zambetul…
TweetNu reusise sa doarma nici macar o ora intreaga. Gandurile nu-i dadeau pace. Se certase iarasi cu el si nu intelegea nimic. Cauta explicatii, despica firul in patru, ii gasea mereu scuze, caci era destinul ei sau cel putin asa credea. Il iubea cu toata fiinta ei, era prima ei iubire si stia ca o…
TweetMuzica se auzea in surdina, suav, ca o adiere de vant. Isi lua paharul cu vin si, cu talpile goale, pasi pe terasa apartamentului. Era imbracata cu o rochie neagra, moale, ce ii lasa sa se vada formele pline si senzuale. Inchise ochii si inspira adanc aerul racoros al serii de vara tarzie. Era o…
TweetTresar. Ma ridic in mijocul patului si ma uit in jur. In intunericul rece, am senzatia ca se trezesc toti demonii. Patul, noptiera, lampadarul, toate imi par stafii ce rad sadic, fixandu-ma cu privirea. Mi-e frig, mi-e atat de frig, un frig parca dintr-o alta lume. Mi-e teama si incep sa te caut. Intind mana…
TweetZapada scartaia sub fiecare pas. Ninsese mult cu o noapte in urma si toti copacii din Parcul Central erau, parca, imbracati in cojocele albe si stralucitoare. Aleile erau mai inguste decat in mod obisnuit, cateva fire ce serpuiau de-a lungul si de-a latul parcului, ici-colo cateva urme de pasi. Cu toate ca era mijlocul zilei,…
Tweet„Il iubeam cu toata fiinta mea. Il iubeam, iar el stia asta. Il iubeam, desi stiam ca iubesc un lup. L-am lasat sa intre in inima mea, sa-mi sfasie sufletul cu coltii lui, sa ma priveasca adanc, asa cum numai o fiara salbatica ar putea sa o faca. Ba, mai mult decat atat, i-am deschis…
TweetPasesc usor pe covorul portocaliu-galbui de pe asfalt. Ninge. Ninge cu petalele florilor de tei. O ninsoare deasa, dar cu o aroma innebunitoare. Vantul sufla cu furie si in enervarea lui, florile de tei au ales sa danseze parca facandu-i in ciuda. Admir spectacolul natural, neregizat, din jurul meu, zambesc si imi vad de drumul…
TweetMa trezesc in lumina rece a lunii si te caut printre asternuturile moi. Intind mana si te gasesc mai repede decat as fi crezut. Iti aud respiratia, usor sacadata, iti simt mirosul pielii ca pe o adiere calda de vara. Ies in liniste din cort si pasesc pe iarba racoroasa cu talpile goale, incet, sa…
TweetIsi intoarse privirea si atunci il vazu. Era acelasi. Asa cum il stia numai ea. Aceeasi privire, aceiasi ochi, aceeasi gura, aceleasi buze… Ii cunostea fiecare clipire, fiecare respiratie, fiecare expresie. Il stia mai mult decat se stia pe sine. Ii cunostea trupul si sufletul, asa cum numai ea ar fi putut sa-l stie. Era…
TweetIntra in incapere. Petrecerea incepuse. Sunetul muzicii duduia in boxele mari. Intunericul era pe alocuri sfartecat de sageti de lumina albastra. I se paru ca recunoaste cateva figuri, insa nu avea chef de nimeni. Privi, indiferenta, adunatura de oameni si isi fixa privirea catre bar. Rochia neagra lipita pe corp si parul strans, contrastau cu…
TweetIntinse mana. Voia sa ii atinga usor obrazul rotund si delicat, pentru ultima data. Suvita rebela ii cobori din parul prins cu grija la spate. Ea clipi des. Parca abia se trezise din somn. – Nu, nu mai vreau! Nu ma mai atinge! Nu intelegi ca imi faci rau? Mangaierea ta imi e rai si…
TweetCu talpile goale simt caldura fiecarui fir de nisip. Soarele sta sa apuna, asa cum au apus multe in sufletul meu. Apa imi mai atinge, din cand in cand, varfurile degetelor. E rece. Parca s-ar incapatana sa ma trezeasca la realitate. Dar eu nu vreau. Sunt beata. Nu stiu daca vinul sau briza marii, dar…
TweetStatea la fereastra si privea cerul. Luceafarul rasarise deja si ii zambea strengareste, insa ea era foarte trista. Ar fi vrut sa isi stearga din inima absolut toate amintirile. Sa uite tot si sa poata zambi cu inima usoara, asa cum o facea pe vremuri. O lacrima se rostogoli, cu viteza, pe fata ei frumoasa….
TweetSe spune ca, in Grecia Antica sufletele erau inchise in sfere. Fiecare sfera avea un suflet de femeie si unul de barbat. Perechi. Doar ca, zeii le-au spart, de teama ca le-ar putea lua locul, prin perfectiunea lor. De atunci, fiecare jumatate e intr-o permanenta cautare. Cine sunt eu? Sunt cealalta parte a sferei. Te…
TweetPasesc agale pe aleea din parcul proaspat inverzit. Pana mai ieri, copacii erau dezgoliti si stateau, parca, de straja la intrare. Acum pareau ca ma intampina cu bucurie. Imi ridic privirea catre cer. Soarele mijeste, jucaus, printre frunze, parca zambindu-mi. Zaresc in apropiere o banca, retrasa, dupa un liliac imens, care pare sa doarma in…
TweetPloua iar. De dimineata, mi-a fost greu sa ma dau jos din pat. Nu e prima data. Nu stiu daca oboseala sufletului sau cea fizica ma impiedicau sa ma ridic. Ploua cu forta. O primavara urata, cu mult prea multa umezeala. Din toate punctele de vedere. Lumea pe strada-i grabita si incruntanta. “Da-mi ochii-ti plansi,…
TweetAm intrebat-o cum e barbatul din visul ei. “- Era inalt. Avea parul negru stralucitor, umerii lati si bratele calde, sa poata tina langa el cele o mie de femei din mine. Stia cand sa vorbeasca si, mai ales, cand sa taca. Imi scria versuri dulci si imi saruta fruntea incretita de atatea griji. Dar…