Sarutul din umbra pasilor

Ma trezesc in lumina rece a lunii si te caut printre asternuturile moi. Intind mana si te gasesc mai repede decat as fi crezut. Iti aud respiratia, usor sacadata, iti simt mirosul pielii ca pe o adiere calda de vara. Ies in liniste din cort si pasesc pe iarba racoroasa cu talpile goale, incet, sa nu ma simti. Desi noapte, calea mi-e luminata de cerul instelat si de luna galbuie. Ma asez pe o buturuga, inchid ochii, ridic fruntea spre cer si ascult linistea. E minunat. Zambesc. E fericire absoluta si … atat. Mi-e putin rece si imi strang genunchii, mi-i acopar cu rochia lunga, alba, si mi-i tin cu bratele, in speranta ca ma mai incalzesc putin. Nu reusesc. Imi dau seama brusc cat de dor imi este de tine. De mainile tale si de caldura ta. De ochii tai si de buzele tale. Mi-e dor… 3
Ma ridic si imi fac loc spre cortul unde dorul de tine dispare. Imi las rochia sa alunece de pe mine in iarba ca una din frumoasele iele, cu parul cazut pe umeri, cu ochii plini de speranta, invaluita, parca, intr-o magie extraordinara ma bag in asternut langa tine. Imi lipesc trupul de al tau si te imbratisez din spate. Ca intr-un cocon, stam lipiti unul de celalalt, respirand simultan in ritmul dat de cantecul greierilor. Ma simti si ma tragi mai aproape. Imi iei mana in mana ta si ramanem asa, in tacere vreme de cateva momente. Imi apropii buzele de gatul tau. Te sarut usor, aproape imperceptibil. Te rasucesti si ma tragi mai aproape. Ma saruti, din ce in ce mai apasat, cu puterea pe care ti-o da acea dorinta nebuna. Desi adormiti, simturile sunt din ce in ce mai ascutite. Ne cautam unul pe celalalt cu mainile, cu buzele, cu fiecare centimetru de piele.
In cele din urma, deschidem ochii si ne privim adanc. Suntem doar noi sub marea de stele. Noi, sarutul din noapte si zambetul nostru.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...

Leave a Reply