Hagia Sofia - vedere dinspre Moscheea Albastră
Asia și Europa, cele două continente vecine, se unesc într-un punct pe care eu îl numesc magnific – Istanbul. Muhteșem este cuvântul turcesc pentru magnific.
Muhteșem-ul Istanbul era pentru mine ca un vis ce părea că se tot duce, departe și mai departe, cu fiecare an care trecea. Era pe lista mea de „to do” de prea mult timp.
Abia în Maiul acestui an am reușit să mă strecor, să ies din vis și să-l fac să fie o realitate.
Am citit foarte multe despre istoria, cultura, oamenii acestui oraș. Ba mai mult, Ahmet Altan, Orhan Pamuk sau Elif Shafak sunt printre scriitorii cu care mi-am alimentat visele în ultimii ani. De curând l-am descoperit și pe poetul Nazım Hikmet. Fiecare cuvânt din versurile sale parcă a fost scris special pentru sufletul meu. Probabil că asta simte oricine îi citește poemele. Dintre toate, o poezie mi-e tare dragă – „Seni düşünmek”. (Mă gândesc la tine)
În pandemie, chiar am făcut un curs de câteva luni de limba turcă. Nivelul meu este A2, deci propoziții scurte, conversații de bază, de explorat mai degrabă, decât discuții ample. Înțeleg multe cuvinte, știu ceva gramatică, dar dacă cineva vorbește fluent turcă cu mine, e mai greu să țin pasul. I-aș fi spus: „Çok hızlı konuşuyorsun. Lütfen, daha az konuşabilir misin?” (Vorbești foarte repede. Te rog, poți vorbi mai rar?) Asta și pentru că nu am stat în preajma unui vorbitor de limba turcă. Practic nu am vorbit-o, doar am scris-o.
Aș fi vrut să scriu despre ce nu mi-a plăcut și ce mi-a plăcut, dar nu prea am ce să scriu la ce nu mi-a plăcut. Mi s-a spus că sunt subiectivă și din acest motiv nu pot. E posibil să fie așa, dar, sincer, nu îmi pasă. Până la urmă toată viața e o înșiruire de acțiuni, gânduri, alegeri subiective.
Am simțit fiori de câte ori vedeam câte un loc în care mă imaginăm în momentul în care citeam despre el. Da, la modul acesta de drag îmi este Istanbulul.
După ce am văzut atâtea locuri încărcate de istorie, religie, cultură, sau am intrat în dialog cu vreun localnic, am înțeles că Istanbulul se simte și atât. Nu o să scriu și descriu monumentele istorice vizitate, palatele sau moscheele. Nu are sens. Informații clare despre fiecare se găsesc peste tot. Însă, ce nu găsești nici în cărți, nici pe internet, sunt trăirile.
O să punctez doar 3 dintre locurile care mi-au provocat un tumult de stări sufletești:
1. malul Bosforului și orele petrecute acolo în tăcere
2. panorama din lateralul Moscheii Süleymaniye
3. drumul cu feribotul din Kabataș în Üsküdar
Muhteșem-ul Istanbul nu te lasă indiferent, orice ar fi. Îmbină, ca o țesătură fină, modernitatea cu perioada otomană prin arhitectură, tradiții, gastronomie și diversitate. Iar la toate acestea se adaugă și un transport public dezvoltat și foarte bine pus la punct.
foto credit: tinas.ro
