Scurta calatorie la Pestera Sfantului Apostol Andrei

Imbracata cu o rochie in culoarea soarelui spre asfintit, presarata cu buline albe asezate la distanta egala una de cealalta, am plecat intr-o sambata dimineata, cand soarele se itea de ceva timp pe cer, spre locul in care se spune ca a trait cel ce a adus si a facut cunoscut cuvantul lui Iisus prin partile noastre, Sfantul Apostol Andrei.
Racoarea diminetii de mijloc de august era pe alocuri accentuata de umbra copacilor ce se intindeau de o parte si de cealalta a strazii.

Pestera Sfantului Apostol Andrei se afla tocmai in judetul Constanta, in localitatea Ion Corvin. Drumul pana acolo e unul destul de bun si nu foarte circulat. Dupa Adamclisi, mai sunt cam 15 minute de mers cu masina pana la pestera.
In imediata apropiere a pesterii este si manastirea. In parcare, m-au intampinat o gramada de copii din sat, care mai de care mai galagios, cu picioarele goale si plini de viata. Rasul si chicoteala lor spargeau linistea locului. Aproape ca te fac sa uiti unde te afli.
I-am lasat in urma pe copiii zvapaiati si am pasit pe aleile serpuite, ghidandu-ma de indicatoare, catre Pestera Sfantului. Soarele deja incepea sa arda. Pestera se afla in spatele curtii, care gazduieste si manastirea, si un izvor. Se spune ca ar fi baut insusi Eminescu apa din acel izvor, motiv pentru care ii poarta si numele.
Intrarea in pestera este amenajata sub forma unui zid de inchidere, cu portic. De departe arata chiar ca o adevarata biserica primara, naturala.

Racorea din interiorul ei m-a invaluit ca o binecuvantare si linistea mi-a alinat sufletul obosit. Niciun gand nu mi se mai strecura prin minte. Nici macar rugaciunile obisnuite parca nu mai erau necesare. Aveam sentimentul ca acolo, la el acasa, Sfantul stie mai bine decat mine cine sunt, ce sentimente ma incearca, ce nazuinte am.
In capatul pesterii este amenajat un mic altar cu o Sfanta Evanghelie asezata pe o masa si cateva icoane. Deasupra, o turla mica, prin care razele soarelui lumineaza pestera, da locului o si mai mare piosenie.
Teologul si avocatul Ioan Dinu a fost cel care a construit intrarea in pestera si turla, in jurul anului 1944, ajutat de Primarul localitatii Cuzgun (astazi Ioan Corvin) si de preotul Constantin Lembrau.
Desi exista voci care contesta faptul ca acolo ar fi trait Sf. Ap. Andrei, Biserica Ortotoxa a sfintit-o in anul 1944 si a redat-o cultului.

Evangelia dupa Ioan mentioneaza ca Sf. Andrei, fiu de pescar si ucenic al lui Ioan Botezatorul, l-a urmat pe Iisus peste tot, a fost martor si participant direct la toate marile momente care au incununat viata pamanteasca a lui Hristos. Conform traditiei, cunoscuta de Ipolit Romanul (†249), de scriitorul bisericesc Origen (†253) si de istoricul Eusebiu de Cezareea (†340), “tinutul cuprins intre Dunarea de Jos si Pontul Euxin, orasele grecesti de aici au fost evanghelizate de Sf. Ap. Andrei”, noteaza site-ul Manastirea Sfantul Andrei.
Conform aceluiasi site, aflam ca o veche traditie populara de la noi vorbeste despre faptul ca Sfantul, odata ajuns la portile Dobrogei de astazi, a descoperit o lume tulburata de haitele de lupi ce misunau in vegetatia salbatica din preajma Dunarii. Apostolul a vindecat ranile multora, iar prin rugaciuni, „lega gura lupilor”. In felul acesta, toti il recunosteau drept Sfant si ocrotitor al locurilor.
Astazi, Sfantul Andrei este considerat cel care a crestinat poporul roman. In 1995, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca ziua praznuirii Sfantului Apostol Andrei sa fie trecuta in calendarul bisericesc cu cruce rosie, intre sfintii mari ai Ortodoxiei.
Din 1997 este considerat Ocrotitorul Romaniei, iar 30 noiembrie este ziua in care este praznuit Sfantul.

credit foto: tinas.ro
sursa info: http://www.manastireasfantulandrei.ro/sfantul-andrei

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...