Zborul haotic

Si ai plecat, tacut, in zari ciudate,
Exact atunci cand eu credeam,
Ca mi-ai inteles gandurile toate,
Si simturi, si trairi, si tot ce-aveam.

Te-ai dus pe-aleea aceea-ngusta
Si singur ai calcat, fara sa-ti pese,
Pe iarba, pe frunze, pe suflet, pe vise,
Iar azi dorul hain inca persista.

Si ai strivit sarutul cald din suflet,
Fara cuvinte parca-i fugit in secret,
Toate s-au dus cu vantul de seara,
Privirea ta azi e una de fiara.

Si pasarea trista se zvarcoleste,
Se zbate continuu de cand ai plecat,
Ma sfasie adanc si tot ce-si doreste
E sa zboare spre cerul intunecat.

Astept curcubeul sa-mi arate drumul
As vrea s-o gasesc, s-o aduc inapoi
S-o imbratisez, sa-i mangai ochii goi
Caci iarasi vreau sa ii simt parfumul.

In haos si-n lacrimi voi m-ati lasat
Tu, pasarea trista, si dor, si nesat,
Pe toate le-ati luat si nu v-a pasat
De-am ras sau lacrimi amare-am varsat.

… 6 mai 2016, Tina Stana

bird

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...

Leave a Reply