La fereastră

Fereastra cea albă-i deschisă larg,   
Din ziua în care în ochi m-ai privit,
Și vântul o zbate ca pe-un catarg,
Căci soarele vieții mereu i-a lipsit.

Iar zbaterea asta continuă este
și azi ca o inimă rănită peste
care tu sare ai presărat mereu,
Încerc să o țin, dar îmi e greu.

Sunt azi la fereastra pe care-ai uitat-o,
Și-mi închid visurile, rând pe rând,
Din noaptea aceasta te sărut doar în gând,
Nici lacrima să curgă nu am lăsat-o.

Și glasul se pierde vibrând în noapte,
Ca sunetul aripii, departe pe cer,
Prin buzele-mi pline nu mai trec șoapte,
La fereastra închisă-i doar tăcere și ger.

… Tina Stana, 13 ianuarie 2023

 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.