Fereastra cea albă-i deschisă larg,
Din ziua în care în ochi m-ai privit,
Și vântul o zbate ca pe-un catarg,
Căci soarele vieții mereu i-a lipsit.
Iar zbaterea asta continuă este
și azi ca o inimă rănită peste
care tu sare ai presărat mereu,
Încerc să o țin, dar îmi e greu.
Sunt azi la fereastra pe care-ai uitat-o,
Și-mi închid visurile, rând pe rând,
Din noaptea aceasta te sărut doar în gând,
Nici lacrima să curgă nu am lăsat-o.
Și glasul se pierde vibrând în noapte,
Ca sunetul aripii, departe pe cer,
Prin buzele-mi pline nu mai trec șoapte,
La fereastra închisă-i doar tăcere și ger.
… Tina Stana, 13 ianuarie 2023
