Unde-i gândul blând, 
atunci când sufletul frânt
e acoperit de cenușa zbaterilor
arse îndelung?
Ce să fac, atunci când
te strig fără glas,
iar tu auzi țipătul ascuțit
și taci mai adânc ca oricând?
Cine-i vinovat de asincronul acesta,
de șoaptele irosite, dorințele uitate,
de durerile noastre adânci?
Cum ne salvăm din abisul ăsta
fără sfârșit, prelungit parcă
spre o eternitate molcomă?
Unde sunt versurile poemului nostru?
… Tina Stana, 29 februarie 2024
