Aroma de tei, șiragurile și așteptarea continuă

Imi asez mainile pe tastatura laptopului si intr-o clipita degetele mele danseaza un vals leganat, in stanga si in dreata, in sus si in jos, ca pe clapele unui pian. Sunetul cristalin al valsului e in realitate tastatura ce pacane la fiecare apasare. Gandurile curg, grabite, de-a valma, unul dupa altul, ca intr-o insiruire de margele trase prin ata. Si adaug, si adaug, si tot adaug, una si inca una si inca una, pe masura ce margelele se inmultesc am nevoie de o ata din ce in ce mai lunga.
Se aseaza frumos, una dupa alta, chiar daca una-i mai mare, alta-i mai mica, una-i mata, alta e atat de sidefata incat straluceste in bataia razelor soarelui. Siragul acela continuu e, de fapt, mintea mea. Adaug dor dupa dor si amintire dupa amintire.
Si totul in jurul meu ajuta sa mai adaug margele.
Mirosul de tei ce ma imbratiseaza in fiecare moment, la fiecare rasuflare, imi trezeste o gramada de amintiri si nu doar atat. Imi ascute simturi, imi trezeste nesat, imi rasuceste siraguri.
Privirea revine asupra degetelor harnice. Mainile mele care odata te-atingeau astazi sunt goale. Nu le-a ramas decat tastatura aceea neagra, care se mai preface uneori in pian. Si lor le e dor de tine. Inchid ochii si ascult cu mintea valsul trupurilor noastre abandonate de vreme. Pielea mea fina, mirosul meu de femeie care tanjeste dupa atingerea ta si pleoapele mele intredeschise, eu in totul, eu unica te astept in fiecare moment, in fiecare clipa.
Asteptarea…
Si iarasi, vantul suav imi mangaie chipul si imi rascoleste parul proaspat despletit. Si teiul, ah, teiul acesta batran, care a vazut atatea, ma imbratiseaza cu aroma lui iarasi.
Iubesc…
Si poate ca iubesc in zadar sau poate iubesc ce nu trebuie sau pe cine nu trebuie, dar ce conteaza?! Iubesc pentru ca eu atat stiu sa fac. E greu, e poate cel mai greu din lumea asta, dar nu-mi pasa. E sublim. Nu mai am rabdare.
Astept ca degetele sa-si termine valsul. Astept ca sa mi se termine margelele si sa leg la capat siragul acesta complex. Astept sa treaca iunie, ca sa sa scuture floarea de tei. Astept iubirea. Iar de la un timp te astept pe tine.
Urasc sa astept!

Nebunie pura…