Nascuta in 1864 intr-o familie de boieri, descendenta directa a lui Iancu Vacarescu, Elena Vacarescu a fost poeta, prozatoare si autoare de piese de teatru, cu o bogata activitate politica si literara la Paris, diplomat de mare succes si prima femeie devenita membra de onoare a Academiei Romane.
Copilaria tihnita si fericita, cum insasi scriitoarea afirma in memoriile sale, si-a petrecut-o intre mosia bunicilor de la Falcoi, pe malul drept al Oltului, si Vacarestii din Dambovita: “in casa binicilor mei, unde am locuit, se ducea o existenta patriarhala tihnita si, dupa obiceiul timpului, puternic disputata intre datinile Orientului si acea sete de Occident, de care neamul nostru, avid de civilizatie si ascultand indemnul originii sale, a fost dintotdeauna stapanit”
Viata langa Regina Elisabeta
Dupa ce studiaza la Paris la celebra Universitate de la Sorbona urmand cursuri de filosofie, estetica si istorie, debuteaza in 1886 cu volumul de poezii Chants d’Aurore (Cantecele zorilor), premiat de Academia Franceza. Doi ani mai tarziu, intoarsa in tara, Regina Elisabeta o invita sa faca parte din suita sa ca domnisoara de onoare. Cele doua se apropie foarte mult, Elena Vacarescu devenind un sprijin moral de exceptie pentru Regina care tocmai isi pierduse unicul sau copil, Marioara. Un alt liant dintre cele doua era si dragostea pentru poezie, cunoscut fiind faptul ca pseudonimul literar al Reginei era Carmen Sylva.
Traiul alaturi de Regina i-a dat posibilitatea sa observe viata acesteia, o viata plina de obligatii, resposabilitati, suferinte, invatand din acestea, dar si folosindu-le ca sursa de inspiratie pentru creatiile sale literare. In aceasta perioada, il cunoaste pe Ferdinand, tanarul print mostenitor, nepotul Regelui Carol I si cei doi se indragostesc nebuneste unul de celalalt, logodindu-se chiar in secret, sustinuti de Regina Elisabeta.
Elena nu era o femeie frumoasa, dar compensa foarte mult cu sarmul sau, insa nici Ferdinand nu era un barbat aratos, fiind descris ca avand urechile mari, nasul coroiat si foarte timid. Regina Maria scria mai tarziu in jurnalul sau despre Elena Vacarescu: “Asa s-a intamplat ca ambitiile Elenei Vacarescu au tot crescut pana cand i-a incoltit in minte un plan maret si s-a lasat amagita de visul de a-si vedea capul incoronat. Din toate acestea va veti imagina, fara indoiala, o femeie frumoasa, agila ca un sarpe si atragatoare – dar nici vorba de asa ceva; era grasa urata, fata ii era rosie si unsuroasa, iar pielea acoperita peste tot de pete. (…) Era foarte isteata si agreabila, nu se poate nega – dar tanarul nu era deosebit de intelectual, asa ca trebuie sa fi prezentat pentru el si un farmec feminin, mai usor de inteles daca ne gandim ca printul nu vedea pe altcineva”.
O iubire ascunsa, curmata mult prea devreme
Relatia lor a durat aproximativ un an, iar eforturile Reginei de a ocroti dragostea celor doi au esuat. Amanuntele intime ale iubirii tinerilor, notate de regina in jurnalul sau privat, au fost copiate de una dintre cameristele sale. Astfel, informatii despre idila dintre cei doi au ajuns nu doar la Regele Carol I si la Consiliul de Ministri, ci si in presa romaneasca, preluata si de presa internationala. In aceasta situatie, Carol I s-a vazut constrans sa puna piciorul in prag.
Stelian Tanase in articolul “Elena Vacarescu si Printul Ferdinand”, publicat pe site-ul personal, evidentiaza parerea lui Lascar Catargiu, prim-ministrul vremii si sustinator al dinastiei straine, aratand gravitatea si riscurile la care o astfel de relatie ar fi expus Casa Regala: “Fata de staruintele reginei care punea inainte ca argument inflacaratul amor al principelui si teama ca printul sa nu aleaga o solutie disperata, Lascar Catargiu raspunse : « – Eu majestate, nu spun ca printul nu poate lua in casatorie pe domnisoara Vacarescu, o poate lua, insa in cazul aista trebuie sa ramaie simplu particuler!» ”
Drept urmare, toti cei trei au fost pedepsiti: Regina Elisabeta, Principele Ferdinand si Elena Vacarescu. Principele a fost izolat, in ciuda protestelor, la castelul din Sigmaringen, iar peste putin timp, in 1892, este casatorit cu Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii, dar si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, iar Regina Elisabeta a fost trimisa la resedinta familiei sale din Neuwied.
Elena Vacarescu este trimisa in exil. Initial a trait la Venetia si Roma, iar ulterior s-a stabilit la Paris, unde devine o figura marcanta a literaturii romane si franceze. In salonul ei de literatura erau prezente nume precum: Marcel Proust, Miguel de Unamuno, Aristide Briand, Sarah Bernhardt sau Paul Valéry.
Despartirea celor doi a fost sfasietoare, Ferdinand plangand pe umarul iubitei, asa cum avea sa isi noteze aceasta, ani mai tarziu, in jurnal: “Isi stapaneste hohotele de plans, isi sprijina fruntea deznadajduit, pe umarul meu. (…) In clipa despartirii, am strigat: «Doar Romania si viitorul ei conteaza. Vei fi un rege mare! Restul, fericirea ta sau a mea nu inseamna nimic»“
Elena Vacarescu s-a stins din viata la 82 de ani, iar ramasitele ei au fost aduse in tara si inhumate in cripta familiei Vacarescu de la Cimitirul Bellu.
Aproape intreaga avere a lasat-o mostenire Academiei Romane.
sursa info: wikipedia.ro; stelian-tanase.ro; Dan C. Mihailescu – “Castelul, biblioteca, puscaria”
sursa foto: pinterest.com
