Mi-e teama, iubite!

Te cautam printre nori,
printre adieri de vant si negura deasa,
Te cautam de ani intregi,
si cand te-am gasit,
mi-ai strans mana, devenind aproape vinetie, 
mi-ai spus ca iti era dor de ochii mei,
de buzele mele, de soldurile mele rotunde,
mi-ai mangaiat obrazul fin si ne-am sarutat
cu atata nesat de am sangerat amandoi
si atunci,
atunci norii s-au dat la o parte dezgolind un cer azuriu,
vantul si-a mutat directia, iar soarele a izgonit ceata
si atunci,
atunci mi-am lipit sanii de pielea ta, am inchis ochii
si ti-am soptit: “Mi-e teama, iubite!
De nori, de negura deasa si vant,
dar mai ales mi-e teama de noi
ca n-o sa putem sa mai spunem <<doi>>
de incrancenari fara sens,
de poduri surpate,
de ganduri uitate
si in special de iubiri lasate
sau pierdute in noapte.”

 

….Tina Stana – 19 nov 2018

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...

Leave a Reply