Decembrie. Luna in care m-am nascut. Ce-am trebaluit intr-un singur an?
Am zambit mult, dar am si plans. Mai mult decat as fi vrut. Dar, pana la urma, cine ar vrea sa planga?
M-am spart in mii de cioburi, dar am gasit puterea sa le lipesc, unul cate unul, sa le aduc la forma initiala. Se mai vad inca urmele, insa nimeni nu e perfect.
Am trait intens, la limita zborului, si m-am dezumflat, apoi, ca un balon ce pierde din aerul acela, ce-l tinea sus, la marginea cerului.
Am avut multe dimineti cu soare, dar si mai multe cu tunete si fulgere.
Am castigat, dar am si pierdut prieteni. Pentru totdeauna? N-as vrea…
Mi-am certat de multe ori inima asta a mea bleaga, dar am realizat, in cele din urma, ca asa e ea si i-am acceptat toate nebuniile.
Am mai multe fire de par alb, dar am gasit vopseaua potrivita. 😉
Am fost tinuta de mana si apoi impinsa in abis.
Am fost hranita si apoi infometata, pana la infinit.
Mi-a fost pictat chipul in milioane de culori, dar am ramas aceeasi, dintotdeauna.
Am visat mai mult decat trebuia, pana la pragul nebuniei, dar m-am trezit.
Am…multe am trebaluit, dar stiu sigur ca la anul voi:
1. iubi 
2. dori
3. canta
4. visa
5. respira
.
.
.
de zeci de ori mai mult.
