Cetatea Histria, un loc frumos uitat de lume

Am fost cateva zile la mare si pentru ca soarele nu a fost prea generos, sa putem sta pe plaja, a trebuit sa gasim alte activitati. Cum nu sunt tipul de om care sa stea locului, decat fortat de imprejurari, am considerat ca Cetatea Histria ar putea fi interesanta, mai ales ca baietelul meu este pasionat, intr-o oarecare masura, de istorie.

Asadar, am plecat din Navodari, unde eram cazati, catre Histria prin Corbu si Sacele, apoi am facut inca vreo 7 km in dreapta catre comuna Istria, unde se afla Cetatea. Drumul e bunicel, desi foarte necirculat, cu stuf, berze si lacuri de o parte si de cealalta. Recunosc, la un moment dat, mi se facuse teama, pentru ca nu mai era nimeni in jur si aveam senzatia ca ma tot afund intr-un pustiu, fara capat. In cele din urma, am zarit o cladire mare, alba, si m-am mai linistit. Am ajuns la o parcare destul de mare, unde mai erau vreo cativa turisti, bine infofoliti. Doar eu, ca o diva, in sandale de plaja. 🙂 Vremea m-a luat pe nepregatite, cam cum ii ia iarna pe edilii nostri, an de an.
Am platit bilete pentru Cetate, dar si pentru Muzeul Arheologic Histria, cladirea aceea mare si alba, de care vorbeam mai devreme. Nu o sa spun istoria Cetatii, pentru ca nu sunt in masura sa o fac, dar puteti gasi mai multe informatii aici.
Constat, insa, ca romanul oriunde s-ar duce lasa gunoaie in urma lui. Pe sub ziduri, pe langa ruinele termelor sau a bazilicilor, nu conteaza, peste tot vezi doze de sucuri, bere, ambalaje de mancare, orice. Pacat, pentru ca e un loc atat de frumos si de incarcat de istorie. De fiecare data cand ajung in astfel de asezari, mi se umple sufletul de liniste si de bucurie. E un sentiment unic. E un loc in care, pe langa datele clare lasate de istorie, imaginatia o ia razna.

Muzeul Arheologic, in forma actuala, a fost infiintat in 1982 si, cred eu, nu s-a mai facut nimic de atunci. Cand am intrat, un aer sufocant si umed, poate si de la igrasia de pe unii pereti, m-a facut sa grabesc pasul. Dupa aerul rece de afara, aveam senzatia ca cineva ma strange de gat. Muzeul, de altfel foarte interesant, e plin de piese de arheologie greaca, romana si bizantina, provenind din descoperirile de la Histria, dar si din imprejurimi: amfore, inscriptii, vase ceramice, sticla, opaite, podoabe si basoreliefuri.
Una peste alta, a fost o experienta placuta. Am plecat zambind si parca mai implinita.

Mai jos, o parte din pozele pe care le-am facut. Sunt amatoare in ale fotografiei, asa ca, va rog, fiti indulgenti. 🙂

 photo 11027127_10204501235482068_3788669906467223444_n.jpg

 photo 11873464_10204501233362015_8795731999344305133_n.jpg

 photo 11873459_10204501234322039_1294541569500965904_n.jpg

 photo 11903732_10204501233922029_5229537100732892687_n.jpg

 photo 11902442_10204501234802051_4230312146144099223_n.jpg

 photo 11887937_10204501236962105_182389353553096850_n.jpg

 photo 11781708_10204501233562020_7723472194643690439_n.jpg

 photo 11889501_10204501234642047_3848435615375794270_n.jpg

 photo 11866449_10204501236442092_3284845830634774836_n.jpg

 photo histria 1.jpg

 photo histria 1.jpg

 photo histria 3.jpg

 photo histria 4.jpg

 photo histria 5.jpg

 photo histria 6.jpg

 photo histria 7.jpg

 photo histria 8.jpg

 photo histria 9.jpg

 photo histria 10.jpg

 photo histria 11.jpg

 photo histria 12.jpg

 photo histria 13.jpg

 photo histria 14.jpg

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...

Leave a Reply