Nu inteleg de ce, de cativa ani incoace, luna octombrie nu e tocmai o luna buna pentru mine. Nu am nicio explicatie. Probabil planetele se aliniaza intr-un fel anume. Nu ma pricep la astrologie si atunci, ca tot romanul care da vina pe vreme, cand il doare capul, pentru ca nu are o explicatie logica, fac si eu la fel.
O gramada de lucruri importante mi se tot intampla in octombrie si din pacate nu din alea fericite: ma imbolnavesc, ma operez, pierd oameni dragi, ma supar si supar pe altii si as mai putea continua. Nu imi e bine pe niciun plan.
Nu stiu ce e cu luna asta. Cert e ca la sfarsitul ei sunt mereu istovita, sleita de puteri. Suntem deja trecuti de mijlocul lunii, iar eu nu stiu daca am avut o zi, doua, mai bune din 18, cate au trecut.
In urma cu ceva timp, martea ma simteam foarte rau si mereu ma intrebam: nu pot avea numai eu saptamana fara ziua de marti? Adica de la luni, sa trec direct la miercuri si eventual, ca sa ramana tot 7 zile, una din ele sa se repete. Acum, parca imi doresc acelasi lucru, sa sar peste luna octombrie, pur si simplu, si eventual sa se repete o luna, ca la sfarsit de an sa am tot 12 luni.
E aberant, stiu. Asa cum a trecut “raul de martea”, tot asa o sa treaca si “crudul octombrie”. Doar ca am nevoie de rabdare, calitate cu care nu am fost inzestrata la nastere.
Octombrie crud
