Ce faci cand, dintr-un motiv sau altul, viata iti inchide niste usi, despre care credeai doar tu, ca dincolo de ele se afla fericirea? Nimic. E ca atunci cand alergi dupa metrou si ti se inchid usile in fata si ramai pe peron, uitandu-te ca boul, dupa el, intrebandu-te de ce nu ai fost in stare sa alergi mai repede. Diferenta dintre metrou si viata e ca la aproximativ 7 minute vine un altul, in viata usile inchise pot ramane asa pentru eternitate.
Saramago spune in “Pestera” ca viata e facuta din lucruri care se termina, urmate apoi de altele, niciodata aceleasi. Pe cat de adevarat, pe atat de trist, pentru ca desi lucrurile care vin pot fi frumoase, ramai mereu cu neimplinirea, cu o bucatica pierduta de suflet si cu tristetea provocata de usile inchise odinioara.
