Despre arome si simtaminte

Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata sa catalogati, la prima vedere, o persoana numai dupa miros. Eu, trebuie sa recunosc, am facut-o. Am placut sau am displacut oameni doar pentru ca miroseau altfel. Nu spun ca erau nespalati, ca sa fiu inteleasa, ci aveau mirosuri grele, dulci sau, poate, gretoase. Nu vorbesc de parfumuri scumpe, poate ca e de ajus sapunul, habar nu am, dar pentru mine aroma e importanta.
Sunt o persoana care simte si prin miros, daca imi e permisa o astfel de exprimare. Acest lucru ma face sa fiu superficiala? Nu stiu si nici nu-mi pasa. Pana la urma imi place sa fiu inconjurata de arome placute si atat. books Mai am o obsesie, daca o pot numi asa, si anume mirosul cartilor. Stiu ca nu sunt singura. Chiar zilele trecute, am imprumutat o carte si cand am ajuns cu ea in birou, instinctiv, am deschis-o si am mirosit-o, iar o colega m-a vazut si a facut acelasi lucru. Am senzatia ca pe carte ramane aroma persoanei care a citit-o ultima data. Poate de aceea nu ma dau in vant sa citesc pe tableta. Am facut-o o singura data, dar desi mi-a placut opera in sine, pe parcurs nu am avut nicio placere. Placerea mirosului de hartie tiparita, noua sau veche, placerea de a da pagina si tot asa. Si ca sa inchei intr-o nota vesela, cum scrie si in fotografia alaturata, daca nu citesti cartea, macar pui flori la presat intre paginile ei, versi cafeaua sau lacrimi pe ea si petele raman acolo si peste timp amintirea lor te va face sa zambesti :).

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...

Leave a Reply