Linistea mea…

Te astept pe marginea raului. Soarele rosiatic se oglindeste in apa, ce-si poarta lin scurgerea. Vantul adie usor in paru-mi desfacut. Te astept si tot ce imi doresc acum e sa nu mai gandesc. As vrea sa fiu la fel de linistita, ca apa din fata mea. Un amalgam de trairi si amintiri imi tulbura linistea. Viata e un sir continuu de dorinte sau mai degraba alergam sa ne indeplinim in permanenta dorintele. Fie ca e vorba de job, de sentimente, de pofte, asta facem mereu. De ce lucrurile cele mai bune sunt invizibile? De ce fericirea e invizibila? sunset
O atingere imi opreste gandurile. Ai venit. Ma intorc si ne privim un moment. Iti vad chipul drag, asa cum ti l-am privit prima data si parca totusi nu-i acelasi. Nu ne spunem nimic. Incercam sa ne simtim din priviri. Nu mai esti tu. Esti un strain. Parca te redescopar. Iti zambesc si iti spun “adio”. Ai inteles si tu, pentru ca simti la fel. Imi saruti fruntea si pleci. Ma intorc catre rau. Apusul e atat de frumos. Ma sprijin de balustrada si ii zambesc raului. Ai plecat, cu tot cu parfumul tau. E prima data cand nu ti-am simtit mirosul. Sunt linistita, in sfarsit…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.