M-asez usor pe margine de stanca 
Si stau uitandu-ma in zare,
Si gandurile nu-mi dau pace inca
Astept sa vii, tu, calator pe mare.
Cand ai plecat, tu stransu-m-ai de mana
Si lacrimile reci ca boabele de roua
curgeau vremelnic numai pana,
Fata mi-ai luat-o cu mainile-amandoua
si mi-ai promis apoi printre suspine,
ca dragostea e tot ce azi ne tine
si inapoi tu repede-ai sa vii
de suferinta nu mai vrei sa stii.
Si ai plecat uitandu-te inapoi
la ochi-mi plansi, la inima-mi ranita
si am ramas intr-adevar, doar noi
in amintiri si-n floarea ofilita.
Te port de-atunci in suflet si in gand.
Atat mai am din dragostea-ti uitata,
pe tarm eu las speranta pana cand
tu ai sa vii s-o iei de unde-a fost lasata.
…mai 2013, Tina Stana
