Am avut azi o zi ingrozitoare. Putini stiu prin ce trec si chiar si cei care stiu, probabil ca nu stiu tot. Nu are sens sa fac acum o insiruire de povesti, care sa para dramatice. Doar ca sunt atat de trista si daca inainte ma razvrateam si nu vroiam sa accept ce mi se intampla, astazi simt o resemnare, care nu ma caracterizeaza sub nicio forma. Azi am cedat. Nu mai pot sa lupt parca… E trist ca spun asta. Cei care nu ma cunosc si in fata carora nu mi-am deschis sufletul, nu isi pot da seama ce e cu mine. Sunt puternica, sunt plina de umor, sunt “strasnica”, asa cum imi mai spune cineva din cand in cand :)… Chiar daca asa am parut a fi intreaga zi, inca de dimineata am avut un nod in gat. Dupa ce am plecat acasa, am putut sa imi plang durerea in voie, departe de toti…
Cred ca si cei apropiati de sufletul meu au obosit sa auda aceleasi lucruri si de aceea nici nu ma mai plang lor, stiu ca si starea de spirit nu e cea mai buna si ii trag, involuntar, in vartejul trairilor mele. Asadar, raman azi, cu si in lacrimile mele …
