Madrigal trist

I
De eşti sau nu cuminte, mi-e totuna!
Fii tristă şi frumoasă, draga mea!
Învie-n zvon de rîu şi văgăuna,
În ochii plînşi e farmec, şi furtuna
Din orice floare face cît o stea.

Cînd în restrişte fruntea ţi se pleacă,
Iubirea mea îşi încordează dorul
Simţind că-n groază inima-ţi se-neacă
Şi peste viaţa ta de azi, săracă,
Trecutul hîd îşi desfăşoară norul.

Mi-eşti dragă mult, cînd ochiul tău prelung
O undă caldă ca de sînge-l doare,
Cînd alintîndu-te nu pot s-alung
Prea grele chinuri care te străpung
Ca un suspin adînc de om ce moare.

Îţi sorb-dumnezeiască voluptate,
Lăuntric imn cu mlădieri suave
Din pieptul dornic gemetele toate,
Şi inima-ţi cînd plîngi, s-aprinde, poate,
Străluminînd de perlele jilave !

II
Ştiu bine eu că inima ta plină
Şi-acum de vechile iubiri jertfite
Se mistuie-n jeratic de lumină,
Şi că-n gîtlejul tău dospeşti cu vină
Trufiile femeii osîndite ;

Dar, pînă cînd în visurile tale
Nu se va oglindi fără zăbavă,
Iubito, Iadul tot, în vis de jale,
De groază şi de fum şi de pumnale,
Înamorată vajnic de otravă,

Cu frică deschizînd oricui şi-n toate
Descoperind ce-i rău şi ce-i bolnav,
Zbătîndu-te cumplit cînd ceasul bate,
De nu te-or prinde braţele-ncordate
Ale ne-nfrîntului dezgust puhav,

Nu vei putea, regină în robie,
Iubindu-mă cu spaima ta mereu,
În noaptea-ngrozitoare de orgie
Să-mi spui, cu ţipetele ce te-mbie :
“Sînt pe potriva ta, stăpînul meu! »

… Charles Baudelaire

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

You may also like...

Leave a Reply