Foarte rar scriu despre o carte pe care o citesc. Nu recomand cărți nimănui, căci sunt de părere că diferiți fiind citim despre lucruri diferite. De data aceasta însă consider că această carte, Cât timp înfloresc lămâii, merită câteva cuvinte și ceva mai multă atenție.
Trebuie să menționez că acest material nu este unul publicitar. 🙂
Cartea am tot văzut-o prin Cărturești, pentru că este imposibil să nu îi remarci grafica de pe copertă. Combinația de albastru și galben este impactantă. Am tot ocolit-o din motive subiective și pe care nu vreau să le dezvolt.
În cele din urmă, am cumpărat-o.
Câteva cuvinte despre „Cât timp înfloresc lămâii”
Este un roman foarte emoțional și foarte vizual scris, dacă pot să mă exprim astfel. Autoarea, Zoulfa Katouh, o siriancă de profesie farmacist, care trăiește în Elveția și pe care am urmărit-o ulterior într-un interviu pe o rețea de socializare, spune că această carte s-a născut din „zonele vulnerabile ale inimii” sale.
Firul epic urmărește viața tinerei Salama, care la numai 18 ani se trezește brusc că viața îi este zdruncinată din temelii, odată cu începerea revoluției din 2011 din Siria. Dintr-o copilă fericită, care studia farmacologia și care primea iubirea întregii familii, se transformă brusc într-un cadru medical responsabil, eficient și empatic în ciuda traumelor pe care le trăiește. 
Ca fiecare dintre noi, încearcă să își depășească problemele, încearcă să supraviețuiască durerii așa cum poate ea mai bine.
Autoarea prezintă în amănunt fiecare gând al Salamei în această încercare și lupta internă între datoria față de semeni, față de țară și dorința de a fugi în occident, în încercarea de a trăi ceea ce fiecare fată de vârsta ei trebuie să traiscă: iubirea, fericirea, bucuria vieții.
Concluzia
Acest roman m-a făcut să înțeleg mai multe despre imigranți, despre câte trebuie să suporte și prin ce trec aceștia până ajung să se urce pe o barcă mică, ruginită, să traverseze mari. Am înțeles cât de curajoși sunt, cât de mult contează să speri și cât de dureroase sunt deciziile pe care le iau până să ajungă acolo, pe o barcă. Vin către Europa și Americi doar pentru a trăi. Atât. Iar noi știm cu toții că dreptul la viață este fundamental.
Va las să o descoperiți voi. Nu cred că o să placă multora pentru că există și o linie romantică, dar măcar pentru restul poveștii merită citită.
sursă foto: AI generated
