Acadeaua, semnificație și origini

Translate this page

Cu toții am mâncat măcar o dată în viața noastră o acadea. Cu multiple arome și forme, acadeaua este printre primele bomboane cu care facem cunoștință în anii copilăriei. Cei mici, în special, sunt foarte încântați când primesc câte o acadea, datorită formelor și culorilor vesele.
Astăzi, acadeaua are gust de pepene, de cireșe sau mango și formă de cocoș, ursuleț, minge sau disc, dar știm cum a apărut ea și ce înseamnă?

Despre acadea – istorie și simbol
Originea acadelelor este destul de veche și există mai multe variante ale acestui tip de bomboană în culturile și bucătăriile din diferitele părți ale lumii.
Cuvântul „acadea” își are originea în limba turcă în expresia „akide șekeri” și conform dexonline.ro înseamnă bomboană din zahăr topit.
În Dicționarul Turcesc „akide șekeri” este explicat a fi drept „zahăr colorat și parfumat, care se topește greu, obținut prin fierbere și solidificare a acestuia”. Originea cuvântului „akide” vine din arăbescul „akit”, ce înseamnă credință, loialitate, fidelitate, angajament.
„Akide sekeri” au apărut în perioada otomană, notează ediția online a ziarului Hurriyet.
În Imperiul Otoman, pe la 1500, se considera că bomboanele erau practic statul, dur și colorat. Acestea erau distribuite ienicerilor și oamenilor importanți ai statului la ceremonia ulufe (soldurile și salariile funcționarilor, în special al celor din serviciile militare). Ienicerii își dovedeau loialitatea și supunerea continuă față de stat mâncând aceste bomboane tari.

La începuturi, „akide sekeri” erau pregătite și prezentate la ceremoniile desfășurate în Palatul Topkapı. Se spunea că încrederea ienicerului în sultan era evaluată în funcție de duritatea bomboanelor dăruite sultanului.

Acadeaua, drumul de la akide la lollipop
Aceste bomboane, „akide”, au fost produse pentru publicul larg și comercializate pentru prima dată de Haci Bekir Efendi, în 1777, într-un magazin de bomboane deschis în districtul Bahçekapı.

Haci (titulatură pe care o capătă toți cei care fac pelerinajul la Mecca măcar o dată în viață) Bekir Efendi a inventat acadelele cu aromă de scorțișoară, trandafir, portocală, lămâie și gumă. Tot el este cel care a introdus folosirea amidonului în prepararea Lokumului (rahatul turcesc) și a zahărului rafinat în loc de miere și melasă.
În 1820, faima acestuia ajunge la urechile sultanului Mahmud al II-lea, astfel că îl numește Şekercibaşı (Șeful dulciurilor de la Palat) și îi acordă medalia de onoare „Nişan-ı Ali Osmani”.
După moartea acestuia, urmașii săi au preluat afacerea și au dezvoltat-o. Astăzi, în Turcia magazinele se numesc „Ali Muhiddin Hacı Bekir” și este una dintre cele mai vechi companii din țară și din lume, ce comercializează acadele, rahat, baclavele și alte dulciuri gătite după rețete otomane.
În timp, rețetele s-au diversificat, iar acadelele au devenit, cu precădere, un simbol al distracției și al evenimentelor festive.
Americanii o numesc lollipop. Nu se știe cu exactitate când și cum a pătruns pe piața dulciurilor lor. Unii spun că pe la începutul anilor 1800, alții îi atribuie lui George Smith din New Haven, Connecticut, inventarea lollipop-ului, adică acadeaua cu băț.

În 1908, în Racine, Wisconsin, Racine Confectionery Machine Company a introdus producerea automată a acestora, informează oldtimecompany.com. Mașina realiza 2400 de acadele pe ora prin așezarea unei bomboane tari pe un băț.
În 1912, un immigrant rus, Samuel Born, a inventat o mașină care introducea bețele în bomboană, numită Born Sucker Machine, informează aceeași sursă.
Astăzi, acadelele se comercializează prin intermediul a mii de branduri din întreaga lume. Le găsim nu doar în industria alimentarp, ci și în cea farmaceutică sub forma unor suplimente alimentare folosite în combaterea răului de mișcare sau a durerilor în gât.