M-arunc intr-o mare de dorinta,
Si-mi spal trupul cu privirea ta,
Nimic astazi nu imi e credinta,
Decat tu, poate, in inima mea.
Si flacari, vapai, toate imi sunt surate,
Sunt umbre tacute si mistuitoare,
As vrea sa le stingi cu atingeri furate,
Si nu cu dorinte chinuitoare.
Incerc sa sting focul cu mainile goale,
Dar ma parjoleste mai mult si mai mult,
Iar zbaterea asta continua doare,
Si neputicioasa m-afund in tumult.
Renunt, ma las prada si dusa departe,
Asa, arsa, parlita si fara vreun sens
Inchid ochii si stiu ca nimic nu desparte,
Acei pasi ce odata-mpreuna au mers.
Si purtata, asa, in deriva pe mare,
O mare de foc si de vise desarte,
Cu mana m-atingi si pe loc imi dispare
Teama ca n-ai sa mai vii de departe.
20 februarie 2016, Tina Stana
One thought on “Pe o mare de foc”