Traiesc in doua lumi paralele, una echilibrata si cealalta, dezechilibrata. Paradoxal, intre cele doua, incerc sa gasesc un echilibru. Desi, la nivel teoretic, stim cu totii ce anume se incadreaza intr-o categorie sau in cealalta, se intampla ca cele doua lumi sa se intrepatrunda si sa percepem ca fiind echilibru, ceea ce de fapt nu este.
Percepem diferit lucrurile si asta e normal, insa, uneori, ma iau nervii cand vad ca unele persoane se ascund in spatele dezechilibrelor numindu-le principii de viata sau fel de a fi, cand de fapt, fie e lipsa de curaj, fie e absenta bunelor intentii sau sentimente.
Sunt un om direct. Spun lucrurilor pe nume si, din pacate pentru mine, astept aceleasi lucruri de la oamenii din jur. Vreau sa mi se spuna in fata ce si unde gresesc. Cuvantul este puterea echilibrului, din toate punctele de vedere. Suntem oameni, gresim, important este sa incercam ca ceea ce ne face noua bine sa nu raneasca pe cel de langa noi. In perceptia mea asta inseamna echilibru.
Sunt asa cum sunt, poate mult prea pasionala pentru unii, insa iubesc viata si vreau sa o traiesc in echilibru cu sufletul meu pana la sfarsit. Dar ce-i face bine spiritului meu este intotdeauna etic, astfel incat balanta sa fie dreapta? 
Printre atatea dezechilibre, nu e chiar simplu sa iti gasesti echilibrul. 🙂
Echilibre si dezechilibre
