E Saptamana Mare. O saptamana sfanta, in care fiecare dintre noi se intoarce la sine. Ca sa ne impacam cu noi insine, trebuie mai intai sa ne fi impacat cu cei din jur, sa putem dobandi linistea necesara. Poate nu reusim sa o facem cu toti, insa cu siguranta e musai sa avem grija ca macar cei care conteaza sa ne stie alaturi, iertatori si iubitori. Nu sunt cuvinte dintr-un limbaj de lemn, desi poate la prima vedere asa ar parea. Astazi, simt ca nu sunt impacata cu mine pentru ca exista oameni care mi-au gresit si fata de care am gresit si, din pacate, nu mai pot sa fac nimic pentru a mi-i apropia. E si mai greu atunci cand te lovesti de un zid, tacut si rece. Chiar daca durerea din suflet va persista si lacrimile de pe obraz nu mi le va sterge nimeni, voi gasi, asa cum am gasit intotdeauna, puterea sa merg mai departe. Prin natura mea sunt o fire optimista si, mai devreme sau mai tarziu, imi voi regasi linistea, de care am atata nevoie. Intotdeauna am iertat, mai greu sau mai usor, nici nu conteaza, atat timp cat in inima mea nu exista ranchiuna, resentimente, uratenie.
Iert, iubesc, ador, apreciez si lista ar putea continua. Cu ajutorul acestor simtaminte primare, dar curate, saptamana aceasta voi incerca sa ma regasesc si mai ales sa ma impac cu mine.
Va doresc sa aveti un Paste Fericit!
