Nina Cassian nascuta Renée-Annie Cassian-Matasaru la Galati într-o familie de origine evreiasca (tatal, I. Cassian-Matasaru, era un traducator cunoscut) a fost o poeta, eseista si traducatoare.
Nu o sa insist pe scrierile ei, ci, mai degraba, pe felul de a gandi si de a-si povesti viata, prin citate din interviurile pe care le-a acordat de-a lungul vremii si care mi-au placut.
Cea care s-a autointitulat “cea mai atragatoare femeie urata din istoria literaturii romane” spunea:
“Amorezata am fost toata viata. Mai ales fiind eu ratuca cea urata…si mi se parea ca nu o sa ma iubeasca nimeni niciodata si o sa ajung fata batrana. Am jinduit sa fiu iubita si sa iubesc. Si asa s-a si intamplat. Am iubit si am fost iubita. A fost o constanta a vietii mele.”
“Am avut iubiri fericite si iubiri nenorocite. Adica iubiri care m-au lasat, m-au parasit, m-au tradat. Sau dupa ce m-au iubit mi-au spus “esti atat de grozava si ADIO”…si m-au lasat. Pasiunea este devastatoare. Iubirea este minunata, insa pasiunea este foarte periculoasa. Ce e aia fericire? In ce consta fericirea? Cine a dobandit fericirea? Poate ca o ai si nu iti dai seama de asta. E complicat. Eu am fost fericita. Stiu sigur ca am baut din aceasta licoare vrajita.”
“Ce regret…
Ca n-am auzit niciodata glasul pasarii Dodo
Ca n-am mirosit niciodata ciresii Japoniei
Ca nu mi-am pedepsit niciodata prietenii si iubitii care m-au parasit
Ca nu mi-am revendicat niciodata compensatiile pe care credeam ca le merit
Ca n-am compus niciodata o sonata de Mozart
Si ca n-am banuit ca voi trai atat de mult incat sa regret cele de mai sus si multe altele…”
“Mirosul tau de tigara si tinerete plapanda, 
de baiat singuratic,
de odaie plina cu carti, cu somn si dezordine
– si-acolo esti tu, strain de dezordine,
puternic si matur, cu irisii
scanteietori de transparenta lumii;
si-acolo, sunt eu,
fumand impreuna cu tine,
si respirandu-ti ideile.” – Nina Cassian – Interior
