Mi-au pierit zambetele. Poate, pentru ca am facut-o atat de des, viata mi le-a sters de pe buze si mi-a dat in schimb durere. Un singur cuvant iti poate schimba perceptia pe care o aveai despre tine insuti si, mai ales, sufletul. Lacrimile nu-mi sunt de ajuns sa-mi umplu golul imens, pustietatea ramasa in mine. Nu mai pot nici sa ma misc, am ramas, asa, impietrita, doar respirand, iar si iar, ca un copil in pantecele mamei. Fara sa vad, fara sa mai aud, chiar si fara sa mai pot clipi.
Voi face o pauza. Nu stiu pana cand. Poate, pana voi invata sa zambesc din nou.
