Ploua si-i frig. E toamna de-a binelea. Mirosurile, aromele si-au pierdut puterea. Poate ploaia mai da, pe alocuri, un fel de parfum caramiziu si rece. Fara miros de gutui, fara mirosul strugurilor proaspat culesi, fara crizanteme, fara aromele copilariei, doar asfalt ud si rece.
Am ramas cu aromele oamenilor din viata mea. 
Fiecaruia i-am atribuit ceva: o aroma, o melodie, un fapt sau un gest. Asa cum, poate, la randu-mi sunt “stantata”. Fac asta numai cu cei care-mi sunt dragi. Amintirea lor ma face sa zambesc si imi incalzeste sufletul. Miros de tutun amestecat cu parfum, melodia “Sirens” sau o privire calda, de exemplu, fac parte din mine.
Amintiri si arome.
Astea-mi raman de acum pana la primavara, cand altele noi, proaspete ma vor invalui.
Arome si amintiri
