Astazi sunt dezamagita. Parca abia acum mi s-a ridicat voalul ce imi acoperea ochii, pentru ca dezamagirea mea nu e numai in urma unei actiuni recente. Sunt dezamagita pentru ca abia acum simt consecinta actiunilor mele din ultimele luni. Nebunia spiritului si nelinistea inimii mele m-au facut sa ma port altfel. Acum, imi pare rau. 
Regret ca la varsta asta inca mai cred in vise, ca nu am fost in stare sa pun frana sufletului meu, oarecum, naiv. Nu mi s-a mai intamplat niciodata si de aici porneste dezamagirea, de fapt. Si acum, gandurile-mi sunt haotice, la fel ca si sentimentele. Cred ca trebuie sa accept singuratatea. Nu stiu ce ar trebui sa aleg intre singuratate si dezamagire. Pun punct aici si o sa incerc sa respir adanc.
Dezamagire
