Mi-as smulge inima din piept si apoi as ingropa-o.
As pune-o intr-o cutie de argint
si as ingropa-o adanc, adanc
sub pamant.
Ti-as da-o tie, dar te-ar mistui
focul ce arde in ea, de-atata timp
si stiu, ca gheata din sufletul tau
nu ar putea vreodata sa-l stinga.
Mi-as smulge inima din piept
si-as arunca-o
departe, in zari, in mari
sa nu mai stiu de nimic,
nicicand, niciunde…
Poate flacarile s-ar transforma in aripi
si ar zbura departe de mine.
Dar stiu ca s-ar intoarce,
caci ea poate sa vibreze doar intr-un singur loc
aici, in mine si apoi,
apoi cum as mai recunoaste fericirea fara ea?
Renunt.
O tin aici, in piept, arzand
cu dor, cu lacrimi si simtire…
