De la un timp visez.
Visez ca traiesc intr-o casa, undeva aproape de munte.
Ca dimineata aud, inainte sa deschid ochii, pasarile ciripind in racoarea diminetii.
Ca imi ud sutele de flori de pe langa casa,
ca citesc la umbra unui foisor si ascult, ascult linistea infinita… 
De la un timp visez.
Visez ca ies din casa mea,
imbracata intr-o rochie de in, alba si usoara,
la fel ca adierea vantului seara intr-o zi de vara-n asfintit.
Ca pasesc cu talpile goale pe iarba proaspat cosita
si ca vantul se joaca adeseori cu parul meu, imi mangaie trupul usor, usor…
De la un timp visez.
Visez ca stau tolanita printre florile salbatice si inspir libertate.
O libertate la care doar visez, pentru ca sunt lipsita de curaj.
Aripile mele se frang numai atunci cand stiu ca ar putea sa loveasca, in zbaterea lor, inocenti.
Si atunci … si atunci, imi piere curajul.
De la un timp visez, prea mult, poate…
