Cineva, un cunoscut, mi-a “rasfoit” locul asta al meu, de joaca 🙂 si a tras o concluzie simpla, dar in care a prins esenta: sunt o romantica. Nu sunt in totalitate de acord cu el, dar nici nu am destule argumente sa il contrazic. O fi rau sa fiu romantica, in lumea si in contextul social actual? Habar n-am, am momente cand sunt incrancenata, un pic pragmatica, din cauza problemelor, dar e foarte adevarat ca ma opresc de multe ori din ce fac, sa citesc sau sa scriu o poezie, de dragoste, de dor, ma opresc sa ascult o melodie, pentru ca sufletul mi-o cere. Si ce daca prefer Pink Martini in loc de Rammstein, desi cateva melodii ale celor din urma chiar imi sunt pe plac? Si ce daca am vazut, de nici nu mai stiu de cate ori, Pe aripile vantului sau Sweet November? Cui ii pasa de zambetul meu sau de tristetea mea? Am invatat de-a lungul vietii ca cei in care trebuie sa ai incredere sunt foarte putini, ca nu toti cei care se dau prieteni, iti si sunt in realitate. Si atunci, decat sa imi bat capul cu lucrurile astea, sa iau “tepe” de la “prieteni” de exemplu, nu-i mai bine sa vad un film bun, sa citesc o carte, sa ma bucur de ai mei si de ce nu, chiar sa visez la cai verzi pe pereti :D? Eu cred ca pana la urma e si asta o gandire practica. Sincer, nu imi mai pasa de nimeni, m-am cam saturat sa fiu atenta sa nu ranesc, sa am grija la ce spun, pentru ca nu stiu cine e sesibli/a. Who cares? …Acum nu mai sunt asa de romantica, nu? :)))
Romantismul vremurilor noastre
