Intr-o lume perfecta, nu ar exista copii flamanzi, abandonati sau maltratati. Intr-o lume perfecta, batranii nu si-ar dramui banutii din pensie pentru medicamente, nu ar sta in picioare in mijloacele de transport, nu ar fi singuri, niciodata.
In lumea mea perfecta copiii s-ar juca, pentru ca asta le-ar fi ocupatia. Batranii ar zambi, pentru ca alaturi le-ar fi un nepot, care sa le stearga lacrima de pe obraz. Soarele ar fi mereu pe cer si nu numai.
In lumea mea reala, copilul se joaca, dar nu mereu. Batranul plange si rar zambeste. Soarele e, dar prea putin. “Muncesc” pentru ca Lumea Mea sa tinda catre perfect, desi stiu ca perfectiune nu exista.
un like
Multumesc!