E toamna iar in inimile noastre.
Orhideele colorate nu imi mai zambesc de la ferestre,
Copacii se scutura de gandurile vesele,
Frunzele invelesc pamantul rece,
Iar ochii tai sunt mai goi ca oricand.
E toamna iar in inimile noastre.
Valurile marii sunt din ce in ce mai mari,
Lacrimile cerului se preling pe pieile noastre,
Ceata ne gatuie pana la asfixiere,
Iar buzele tale refuza sa ma mai guste.
E toamna iar in inimile noastre.
Stelele sunt din ce in ce mai putine pe cer,
Soarele abia-abia daca mai zambeste uneori,
Bruma rece se aseaza pe genele noastre,
Iar tu, tu m-ai mintit azi mai mult ca oricand.
E toamna iar in inimile noastre.
Asa cum niciodata nu am mai simtit-o,
Si-mi plang dorinta lasata pe veranda
De trupul tau ce-odata vibra langa al meu,
Iar eu, eu tremur de frig, de rau, de dor de tine.
… Tina Stana, 1 septembrie 2020
