Se spune ca pe la 1921 Regina Maria a mers sa viziteze partea de sud a Dobrogei. Ajunsa la Balcic, un satuc de pescari, se indragosteste pe loc de apele turcoaz ale Marii Negre, de vegetatia bogata, linistea desavarsita si de stancile argintii. Fascinata de tot ce gasise acolo, hotaraste sa construiasca un „Cuib Singuratic”, asa cum avea sa il numeasca, un loc in care sa se bucure de viata, atat ea cat si cei apropiati ei. E cunoscut faptul ca in perioada in care Regina Maria isi petrecea timpul la Balcic, intelectualitatea romana era prezenta in acele locuri. Pictori, poeti, scriitori, boieri, bancheri si multi altii din anturajul Reginei aveau case de vacanta la Balcic.
Regina voia ca Palatul sa se integreze perfect in peisajul autohton. Nu voia sa schimbe nimic din arhitectura locului: strazile trebuiau sa ramana la fel de inguste, casele turcesti si tatarasti trebuiau pastrate, si din acest motiv Palatul nu are nimic opulent, ci e mai degraba o vila, in care stilul turcesc se imbina cu cel local, bulgaresc.
Ajutata de arhitecti si botanisti celebri, reuseste sa ridice pe malul Marii Negre un adevarat complex.
Constructiile au inceput in 1924, iar dupa trei ani cladirea Palatului era in picioare. Cladirile aditionale, cum ar fi Gradina Botanica, capelele, sala fumatorilor, crama, vilele rezidentiale sau Templul Apei, au fost ridicate pana in 1936.
Legendele de la Balcic
Iubita de oamenii locului, la fel de mult cum era iubita si in restul tarii, satenii o asteptau in fiecare an cu nerabdare. I se spunea „Sultana” si in jurul ei s-au tesut o sumedenie de povesti. Se spune ca Regina, datorita religiei Bahay pe care o imbratisase de pe vremea cand calatorise in Egipt, promova egalitatea dintre religii, sexe si rase si din acest motiv complexul era o imbinare a mai multor stiluri arhitectonice. La fel ca in gradina lui Dumnezeu, unde toate speciile erau primite la fel, si in gradina Reginei se regaseau cladiri crestine, musulmane, coloane, fantani, simboluri tracice, romane, crestine sau orientale.
Imaginati-va toate acestea la un loc, pe o stanca in trepte, pe malul marii! Fiecare coltisor a fost creat de oameni iubitori de arta pentru iubitorii de arta, de frumos in general. O imbinare intre artistic si mistic, asa aratau seratele sau petrecerile organizate aici. 
Inainte de a fi Regina, era o femeie care fascina si se lasa fascinata. Aflata la maturitate, trecuta prin multe, mai bune sau mai putin bune, era intotdeauna inconjurata de barbati care o admirau si o flatau cu atentia lor. Se spune ca Printul Cyril, fratele lui Boris al III lea al Bulgariei era indragostit nebuneste de Regina, doar ca aceasta avea ochi doar pentru un instarit negustor turc. Acesta din urma o salvase pe Ileana de la inec. Daca copacii ar putea vorbi, daca fiecare colt al gradinii ar avea gura sa ne spuna cate sarutari au fost furate sau daruite, cate domnite au rosit sau nu, sau cati poeti le-au cantat iubirea in rime!
O alta legenda vorbeste despre locul preferat al Reginei, Rosarium-ul, locul in care Regina isi servea oaspetii cu opium si apoi ii asculta cum vorbeau vrute si nevrute ametiti de efectul acestuia, sau ca in Templul Apei statea in noptile senine si privea oglindirea stelelor in ochiul de apa din mijlocul acestuia.
Probabil ca mai sunt multe povesti legate de acest loc minunat in care Regina Maria a trait in ultima parte a vietii. De altfel, multi au speculat si pe baza sfarsitului acesteia. Unii cred ca a murit de ciroza sau ca pancreasul a fost cel ce i-a adus sfarsitul, in timp altii urmarind tot firul legendelor spun ca ar fi murit de o rana infectata cauzata de un glont. In timpul unei certe dintre fiii ei, Nicolaie si Carol, din cauza Elenei Lupescu. Carol ar fi scos un pistol, iar Regina ar fi fost impuscata accidental in burta.
Lasand la o parte toate aceste povesti, stim cu totii ca Regina a iubit acest loc cu toata fiinta ei. Mai mult decat atat, ultima ei dorinta a fost ca inima sa ii fie ingropata la Balcic. Lucru care s-a si intamplat. Printesa Ileana a aranjat ca inima sa i se odihneasca in mica biserica Stella Maris, intr-o caseta de argint, de 561 de grame, incrustata cu 307 de pietre pretioase. Dupa cedarea Cadrilaterului, inima a fost adusa in tara, mai intai la Bran, apoi la Muzeul de Istorie din Bucuresti.
Lungul drum spre Palatul Reginei Maria sau cum niciodata planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ
Ei, acum imaginati-va cum am plecat eu de acasa intr-o sambata cu noaptea-n cap, cu toate aceste povesti in suflet si cu nerabdarea pricinuita nu doar de dorinta de a pasi pe unde au purtat-o pasii pe cea care ne-a fost Regina, ci si din necesitatea aproape viscerala de a ma rupe putin de Bucuresti, de a ma odihni, de a uita, de a respira.
Imi calculasem tot: cum ies din tara pe la Negru Voda, ca sa evit aglomeratia pe bucata Mangalia – Vama Veche si mai ales aglomeratia din Vama Veche, cum ma voi opri mai intai undeva pe malul marii si voi bea un cocktail si voi rontai ceva, cum ma voi caza si …tot asa. Vizualizasem tot, atat cu ochii mintii, cat si cu Google Earth. 🙂
Long story short: nimic din ce am planuit nu s-a intamplat sau cel putin nu a urmat firul dorit. La iesire de pe podul de la Cernavoda, bam, s-a dus ambreiajul. Cum ar spune turcul: masina ioc.
Si iata cum am ramas cu copil, catel, bagaje, dar si cu o mare dezamagire intr-o parcare de tip popas cu toaleta in locul terasei de pe malul marii si a Palatului. Ah, nu am spus ca era vacanta de Rusalii, deci riscul de a nu gasi prea multe servicii de tip service auto si tractare era maricel, ca sa spun asa.
Am reusit sa gasim un serviciu de tractare, dar, pentru ca trebuie sa mai existe un dar, putin mai jos la Medgidia, la kilometrul 180 avusese loc un accident grav de circulatie.
Sa nu o mai lungesc, vacanta mea a inceput tractata pana la service, apoi la inchiriat masini. In tot acest timp am incercat sa gasesc partea buna a lucrurilor. Surprinzator nu m-am suparat, nu m-am enervat, nu m-am certat cu nimeni. Am reusit sa le rezolvam pe toate, pas cu pas, asa cum au venit. Am vorbit cu cei din Balcic, ne-am mutat rezervarile, de marti incolo si nu de sambata cum platisem initial. Asadar, am plecat la Balcic marti, in loc de sambata, si pe la Vama Veche, nu prin Negru Voda.
S-a potrivit povestea din minte cu cea de la fata locului?
Balcicul e frumos in sensul traditional. Nu e lux, nu e opulenta. Casute dragute, din piatra alba, cu acoperisurile din tigla rosie, dispuse in trepte pe stancile argintii de la malul marii, strajuite de o vegetatie bogata, usor salbatica. Esti si la munte, dar si la mare. Esti unde vrei sa fii. 🙂 Oamenii sunt simpli si binevoitori. Niciun moment nu am simtit ca ar vrea sa profite, ci mai degraba sa ma simt bine.
Intr-o margine a Balcicului, batut de soare si incantat de sunetul valurilor gasesc Palatul Reginei, impunator prin simplitate si foarte ingrijit. Peretii castelului Reginei Maria sunt varuiti intr-un alb stralucitor. In incinta complexului sunt mai multe vile, izvorul sfant, Puntea Suspinelor, o cascada, mormantul Reginei Maria, o capela, Aleea vinului, magnoliile inflorite si cu un miros innebunitor, trandafiri de toate culorile. Domeniul castelului cuprinde sase case, cate una pentru fiecare copil al Reginei. Tot din dorinta acesteia a fost ridicat si paraclisul „Stella Maris”, in stil ortodox, unde regina se reculegea si unde i s-a odihnit inima pentru o perioada de timp.
Una peste alta, vacanta mea s-a scurtat, dar pana la urma calitatea conteaza si nu cantitatea. Nu m-am indragostit iremediabil de Balcic, asa cum i s-a intamplat Reginei Maria, dar m-am indragostit de locul in care a simtit, iubit, trait emotii numai de ea stiute.
credit foto: tinas.ro
