Cerul gri si un gand

Stau ca o tampa si ma uit pe fereastra mare, deschisa. Un nor negru sta de paza, parca, sa nu imi dau drumul lacrimilor amare. Teii si castanii din fata ferestrei mele imi sunt martorii eterni. In gandul meu ajunge, din cand in cand, ciripitul pasarilor. Am senzatia ca ele-s tare fericite. Vorbesc intre ele,…

Read More

Un restart

De cateva zile bune, e primavara in toata puterea cuvantului in Bucuresti. In fiecare seara, ma plimb prin Parcul IOR si ma las inundata de multitudinea de arome, mirosuri si adieri de vant. O parte din copaci sunt infloriti si va puteti imagina cate culori ne bombardeaza privirea: roz, rosu, portocaliu, galben, verde, alb. Mirosul…

Read More

Neliniste

Nu avea stare. Pe cat de linistita era noaptea, pe atat de agitata ii era inima. Simtea ca ceva ii apasa sufletul. Se tot foia in asternuturile moi, parca ii era frig, parca ii era cald, insa toata aceasta stare de neliniste o irita si mai tare, ii fura somnul pe timpul noptii si zambetul…

Read More

Agonie si extaz

Pe aripi de fluturi si in ganduri pierdute De atatea dureri, ce-am simtit amandoi, O inima plange, o lacrima curge, Pe obrazul brazdat de tristetea din noi. Si te chem zi de zi, ca o raza de soare Imi doresc aievea eu tie sa-ti fiu, Si chiar daca auzi fiecare strigare Te faci surd si…

Read More

Toamna tarzie

Un vant de toamna tarzie, cu triste si reci regasiri cand lacrimi amare-or sa fie, in cele mai dragi amintiri. Imi suiera vantul prin vene si frunze danseaza cu noi, in fata acestei mari scene, suntem tacuti amandoi. Azi tremur mai mult ca oricand, sarutul ti-e rece si crud, si mana mi-o simt urcand sa…

Read More

Despre mine si…atat

Am pornit la drum cu speranta unei vieti minunate, plina de aventuri extraordinare. Am crezut ca pot muta muntii din loc, dar cred ca drumul a fost atat de anevoios, ca nici macar nu am mai ajuns la ei. Mi-am stabilit principii solide, m-am ghidat dupa ele, pana cand am ajuns sa incep sa le…

Read More

Oameni și umbre

Exista oameni care trec prin vietile noastre fara sa lase in urma lor nimic, nici macar o dara subtire. Sunt oameni care doar cer, fara sa ofere nimic in schimb. Ei stiu tot, ei sunt rara avis si totul li se cuvine. Din acest motiv, nu pretuiesc daruirea de niciun fel, afectiunea, sprijinul sau sustinerea…

Read More

Dor de duca

Astazi, mi s-a facut un dor de duca, nu aveti idee!!! Mi-as lua un rucsac si m-as tot duce unde as vedea cu ochii. De fapt, nu chiar unde as vedea cu ochii, ci mai degraba pana la Sighisoara. Nu am mai fost de vreo 3 ani, cred. Imi place tare mult zona aceea, cetatea….

Read More

Incapatanare

Ma lovesc, ma prabusesc in abis si, in cele din urma, cad. Ma doare tot. Fiecare particica din corpul meu, fiecare os, si, ce-i mai important, fiecare ungher al sufletului. Demult, mi-as fi spus resemnata: “destinul, aia e!” Acum, nu stiu de ce, nu mai pot sa fac asta. Lupt, dintr-o inertie halucinanta, impotriva lui….

Read More

Vis soptit

Paseam incet pe-acea alee draga, Linistea imi soptea cuvintele tale, Te simteam cu mine si mergeam agale, Ca doua suflete, ce nu se dezleaga. Am gasit banca unde iti spuneam, Cele doua cuvinte, ce azi le-ai uitat, Am inchis ochii si iarasi vedeam Simtiri si atingeri, ce au inviat. Atatea ganduri, atatea cuvinte, As vrea…

Read More

Sub stele

Mana in mana, prin visuri ascunse, incercam sa gasim sensul si nordul, timid cautam sperantele stinse de amagirile ce ne umplu gandul. Si pasim incet pe nisipul rece, cu talpile goale si trupul arzand in focul ce parca nici nu mai trece si stiu ca nici n-o s-o faca curand. In noaptea cea neagra nimic…

Read More

Printre randuri

De ce ne asezam gandurile pe “hartie” numai atunci cand lucrurile nu ne par a fi perfecte? De ce nu si atunci cand suntem fericiti? E mai bine pentru suflet sa te plangi decat sa strigi in gura mare ca esti fericit? Cat trebuie sa impartasesti din durere sau din fericire? In ceea ce ma…

Read More

Imbratisarea iederei

Cand ochii tai, atingerile si soaptele tale au sadit in sufletul meu samanta aceea, am crezut ca o sa moara, uscata, pentru ca sufletul mi-era arid. Of, cat m-am inselat… Samanta aceea, mica si parca ratacita prin suflet a incoltit, a prins radacini ce se impanzeau incet, dar sigur. In fiecare zi, imi doream mai…

Read More

Esenta sufletului

Cineva mi-a spus, odata, ca suntem diferiti chiar si prin prisma faptului ca eu imi deschid sufletul prea usor, ca simt nevoia sa ma exteriorizez si sa-mi pun ofurile pe tava, ca sunt prea joviala si oarecum diferita de imaginea pe care si-o crease despre mine. N-am mai apucat, atunci, sa ii explic de ce…

Read More