December 10, 2022

Demult, pe vremea cand crestinii erau prigoniti pentru convingerile si credinta lor, cetatea Salonicului era condusa de un voievod drept, bun si milostiv cu cei mai putin iubiti de soarta. Acesta isi tinea ascunsa dragostea fata de Hristos. Se ruga, impreuna cu sotia sa, intr-o incapere mica, ascunsa, in care erau doua icoane de aur, una cu Iisus Hristos si cealalta cu Fecioara Maria.
Aici, in mica lor camaruta, printre altele, se rugau ca viata sa le fie binecuvantata cu un copil. Absenta unui urmas era marea mahnire a celor doi. Insa, dupa o vreme, dorinta li s-a indeplinit. Au avut un fiu, Dimitrie.
Ca si parintii sai, acesta a imbratisat credinta crestina, iar cand a venit timpul pentru a lua locul tatalui sau la conducerea cetatii a facut tot posibilul ca sa ii ajute pe sarmani in numele lui Hristos.
Acest lucru l-a infuriat pe Imparatul Maximilian si l-a arestat pentru nesupunere. Pentru ca nu a vrut sa se dezica de religia pe care o imbratisa si pentru ca i-ar fi instigat si pe altii sa creada in aceleasi lucruri, Dimitrie este omorat in temnita.
Se spune ca pe locul in care era mormantul Sfantului s-a cladit o bisericuta, iar bolnavii care veneau sa se roage se vindecau in mod miraculos. Unul dintre acestia, Leontie, a vrut sa ii ridice Sfantului o biserica mare in semn de multumire. Cand biserica cea mica a fost daramata, pentru a se turna temelia celeilate, „au fost gasite moastele Sfantului si Marelui Mucenic Dimitrie întregi si nestricate, din care au izvorat mir frumos mirositor si a umplut toata cetatea de mireasma buna. Apoi s-a adunat tot poporul si cu bucurie au luat din pamant moastele sfantului si s-a tamaduit multime de bolnavi, prin ungerea cu mirul care izvora. Leontie, bucurandu-se, nu atat pentru sanatatea sa, cat pentru aflarea sfintelor moaste, degraba a savarsit lucrul pe care il începuse si a ridicat in acel loc o biserica preafrumoasa in numele Sfantului Mare Mucenic Dimitrie. Intr-insa a pus cinstitele lui moaste, intr-o raclă ferecata cu aur si impodobita cu pietre de mare pret. Apoi, cumparand sate si vii, le-a dat bisericii spre intretinerea celor ce slujeau in ea”, noteaza site-ul doxologia.ro.

Emotii complesitoare, smerenie si tacere
Astazi, unul dintre cele mai importante obiective turistice din Salonic este Biserica Sf Dimitrie Izvoratorul de Mir. Recunosc, nu stiam unde este in Salonic si nici nu imi propusesem sa ajung acolo. Insa, pasii mi-au fost calauziti catre minunatul lacas sfant.
De cate ori sunt cazata in regiunea Salonic, atunci cand merg in vacanta, indiferent ca sunt peste 100 de km pana la acest oras plin de istorie, o dupa-amiaza mi-o dedic vizitarii lui. Macar sa fac cativa pasi prin Salonic. E suficient ca sa ma intorc din vacanta fericita.
De data aceasta, dupa ce am facut cativa pasi prin Ano Polis, orasul vechi, iar apoi pe bulevardul Olimpia, am ratacit pe stradutele inguste, in panta, pana am ajuns la acest loc sfant.
In momentul in care am intrat, o emotie puternica m-a complesit. Mi-a trebuit ceva timp sa imi intru, parca, in simturi. Am plans, mult si aproape fara niciun motiv. Evident, fiecare dintre noi are in suflet ceva, o apasare, o durere, dar de data aceasta am avut sentimentul ca nu a existat un motiv anume. Maretia si frumusetea bisericii alaturi de apropierea fata de Sfintele Moaste cred ca au contribuit la declansarea valului de lacrimi.
Am stat cateva minute bune pe unul din scaunele asezate la distante egale unele fata de celelalte, intr-o aliniere perfecta. Am plans si parca tot mai aveam de plans.
In imensa biserica, te simti mic, umil, si tot ce poti sa faci este sa te rogi si sa savarsesti cele necesare in liniste.
M-am inchinat si m-am rugat la moastele Sfantului. M-am rugat pentru iertare, binecuvantare, alinare si sanatate, cu capul plecat si, mai ales, cu o stangacie care, in mod normal, nu imi este caracteristica. Am descoperit pe langa icoanele vechi, cu mozaic, ruinele vechii bisericii, fantana unde se crede ca trupul Sfantului Dimitrie a fost aruncat de soldati dupa ce a fost omorat si cripta de la subsol unde ar fi fost tinut prizonier. Dar, mai ales, am gasit, macar pentru cateva momente, o liniste pe care sufletul meu o gaseste foarte rar. Extrem de rar.

Biserica si cripta Sfantului Dumitrie din Salonic
Desi multe nenorociri s-au abatut asupra ei, astazi se gaseste eleganta si zvelta la poalele orasului vechi, la intersectia dintre strazile Sf Nicolae si Sf Dumitrie.
Prima biserica dateaza din secolul al IV-lea si a fost construita pe locul unor bai romane si al mormantului Sfantului Dumitrie. A cunoscut o prima organizare in secolul al VII-lea, iar apoi o alta in secolul al VIII-lea.
Dupa cucerirea otomana, din anul 1430, a fost transformata in moschee. A redevenit biserica dupa recucerirea orasului de catre greci, in timpul Primului Razboi Balcanic, in 1912.

Interiorul bisericii

Pe partea stanga a Bisericii, mai in fata, se afla moastele Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, patronul orasului Salonic. Acoperamantul are acoperis de argint si o structura hexagonala. Zona din jurul moastelor miroase puternic si placut a mir. 

Tot mai in fata si tot pe partea stanga, sunt moastele Sfintei Anisia. Ea a trait in Salonic in perioada lui Maximilian, la fel ca si Sfantul Dimitrie. S-a nascut intr-o familie instarita, iar dupa moartea parintilor sai, Anisia a dat intreaga avere oamenilor saraci. A fost omorata de un soldat, dupa ce a refuzat sa il renege pe Hristos. Trupul sau a fost ingropat multa vreme intr-un loc necunoscut, pana la 4 iulie 1980, cand in timpul unor lucrari, mormantul sau a fost descoperit, iar moastele au fost luate si depuse in Biserica Sfantul Dimitrie.

Ruinele bisericii vechi

Altarul

Biserica face parte din situl Monumentelor Paleocrestine si Bizantine din Salonic si se afla din 1988 pe lista monumentelor care fac parte din Patrimoniul mondial UNESCO.

sursa info: doxologia.ro, wikiwand.com
sursa foto: arhiva personala ©tinas.ro

%d bloggers like this: