Povestea spune ca demult, demult, in vremuri la care nici gandul cel mai apring nu ar putea sa le socoteasca, Soarele a coborat de pe cer in chip de femeie frumoasa. De minunatia aceasta de fata s-a indragostit Zmeul, care o rapeste si o inchide in castelul sau, ca sa nu o mai vada nimeni si sa nu se bucure nimeni de gingasia si frumusetea ei eterica.
Dar pentru ca Soarele nu mai era pe cer si pentru ca viata era mult prea searbada fara razele sale datatoare de viata, un tanar curajos se hotaraste sa confrunte Zmeul si sa salveze fata.
Lucru care se si intampla de altfel, doar ca in timp de fata se transforma inapoi in Soare si urca pe cer sa readuca la viata intreaga natura, tanarul, ranit grav de catre Zmeu, zace pe marginea castelului intr-o balta de sange, uitat de lume.
Sangele cald al tanarului s-a scurs pe zapada, pana cand el a ramas fara suflare, iar in locurile in care zapada s-a topit, au rasarit ghiocei – vestitori ai primaverii. Astfel, albul din martisor inseamna primavara, iar rosul sangele varsat pentru a face posibila venirea acesteia. Simbolistic insemnand poate ca nimic bun si frumos nu poate deveni realitate fara sacrificii.
La romani, martisorul, ca obiect simbolic, este corelat si cu Dochia, personaj mitologic, a carei zi era sarbatorita la 1 martie. Dacii purtau la gat martisoarele, care erau confetionate din pietricele albe si rosii. Rosul era sangele si soarele, viata, adica femeia, iar albul era claritatea apelor si reprezenta intelepciunea barbatului. Imbinarea celor 2 culori in snur insemna armonia celor doi. Dacii considerau aceste martisoare ca fiind amulete si credeau ca au puteri de protectie solara, ca aduc frumusete si fertilitate. Ei le purtau pana cand infloreau copacii si apoi, le atarnau de crengi.
Cercetarile arheologice efectuate pe teritoriul Romaniei au scos la iveala amulete asemanatoare cu martisorul, datand din urma cu aproximativ 8.000 de ani.
Se presupune ca albul si rosul au fost preferate, intrucat, in acele timpuri, venirea primaverii era intampinata cu ritualuri ce constau in sacrificii umane sau animale, cu scopul de a imbuna zeii. Astfel, in ritual, rosul sangelui era asociat cu viata, fertilitatea, adoratia si sacrificiul, iar albul era legat de puritatea zapezii, a ghetii si a norilor. Astfel, albul si rosul, puse laolalta, ar semnifica dorinta despartirii de iarna.
Sarbatoarea Martisorului se mai intalneste la aromani, la bulgari, care o numesc Martenita, dar si in Albania.
In prezent, martisorul este purtat intreaga luna martie, dupa care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede ca aceasta va aduce belsug in casele oamenilor. De asemenea, se spune ca, daca cineva isi pune o dorinta in timp ce atarna martisorul de pom, aceasta se va implini cu siguranta.
In unele judete ale Romaniei, martisorul este purtat doar primele doua saptamani ale lunii martie. In localitatile transilvanene, martisoarele sunt atarnate de usi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, deoarece se considera ca astfel se alunga duhurile rele.
In judetul Bihor se crede ca daca oamenii se spala cu apa de ploaie cazuta pe 1 martie vor deveni mai frumosi si mai sanatosi.
In Banat, fetele se spala cu zapada, de martisor, pentru a fi iubite mereu. Tot aici, dar si in Bucovina, fetele sunt cele care ofera martisoare baietilor. In mod traditional, martisoarele sunt facute de ele insele.
Si in zona Moldovei si in Maramures, pe 1 martie se ofera martisoare baietilor de catre fete, acestia oferind, la randul lor, fetelor martisoare de 8 martie.
In Dobrogea, martisoarele sunt purtate pana la sosirea cocorilor, apoi aruncate in aer, pentru ca fericirea sa fie mare si inaripata.
Un alt obicei care inca se respecta in primele zile din martie este alegerea „babelor”. „Babele” reprezinta o traditie pur romaneasca: de pe 1 pana pe 9 martie fiecare isi alege o zi, sau mai bine zis o „baba”, iar, asa cum va fi vremea in acea zi, asa va fi si urmatorul an pentru cel care a ales.
Pe 6 decembrie 2017, Martisorul a fost acceptat pentru a fi inclus in lista reprezentantiva UNESCO a patrimoniului imaterial al umanitatii.
