Vi s-a intamplat sa aveti momente in viata cand uitandu-va inapoi sa simtiti manie pentru anume situatii?
Mie da, desi stiu ca nu e bine pentru binele spiritual, nu pot sa nu simt asta. Sunt acele momente care nu au depins de mine si care m-au ranit intr-un fel sau altul, tocmai pentru ca acum nu pot face nimic. De fapt nici atunci, pentru ca nu au depins de mine. Poate ca pare complicat sau de neinteles ce spun eu aici, insa cine traieste astfel de situatii intelege perfect.
Nu sunt construita sa urasc sau sa dispretuiesc. Am ajuns acum, dupa ce am trecut un pic prin viata sa am uneori momente cand traiesc niste sentimente necunoscute. Sunt sentimente, trairi noi.
Privesc cu manie inapoi, dar nu la tot ce e in urma, ci doar la vreo doua, trei situatii. Asta e. “In viata nu poti sa le ai pe toate”, spunea cineva :).
