Cum ar fi daca, printr-o intamplare, ai cunoaste pe cineva pe internet? Ce-ai face daca, dupa numeroase mesaje, te-ai indragosti nebuneste de cel caruia ii impartasesti ganduri, intimitati sau banalitati?
Si, mai mult decat atat, ce-ai faca daca acea persoana se afla la un an distanta de tine. Tu in trecut, celalalt in viitor.
Nu va puteti imagina ca asa ceva ar fi posibil, nu-i asa?
In romanul “Maine”, Guillaume Musso gaseste o solutie pentru cei doi.
Descrierea romanului “Maine” de pe coperta acestuia: “Emma locuieste la New York, are treizeci si doi de ani si inca il mai cauta pe barbatul vietii ei. Matthew locuieste la Boston, si-a pierdut sotia intr-un cumplit accident de masina si isi creste singur fetita de patru ani. Cei doi se cunosc pe Internet si, dupa un schimb de e-mailuri, cred ca au in sfarsit dreptul la fericire. Dornici sa se vada, isi dau intalnire intr-un micut restaurant italienesc din Manhattan. In aceeasi zi, la aceeasi ora, fiecare dintre ei intra pe usa restaurantului. Sunt condusi la ceeasi masa si totusi… nu se vor intalni niciodata. Joc al minciunilor? Fantasma unuia? Manipularea celuilalt? Victime ale unei realitati care ii depaseste, Matthew si Emma isi vor da repede seama ca nu e vorba de o simpla intalnire ratata…”
Mi se pare captivanta. Am citit-o repede, pe nerasuflate, cum nu am mai facut-o demult. E adevarat, nu prea sunt obisnuita cu acest timp de romane. Imi plac cartile mai grele putin, la care trebuie sa citesc si recitesc un anume pasaj, nu neaparat pentru a-l intelege, ci mai degraba sa imi ramana bine tiparit in mine. Acest roman nu este asa, dar m-a tinut cu sufletul la gura. Abia asteptam sa vad ce se mai intampla. De ce a facut asta, de ce a spus asta, ce urmeaza sa faca, il va asculta pe el, va face ce ii spune inima? Toate aceste intrebari au existat constant, ori de cate ori, din varii motive, trebuia sa intrerup lectura.
Personajul principal, Emma, este o femeie interesanta, somelier intr-un important restaurant din New York, care a suferit mult, dar a si invatat din greselile trecutului. Matthew, personajul principal masculin, este un profesor de filosofie, este vaduv si isi creste singur fetita, Emily. Povestea lor este una surprinzatoare, cu mult neprevazut.
Pe langa sirul povestii, mi-a mai placut si faptul ca autorul are la inceputul fiecarui capitol cate un citat pentru cititorii sai, citatul rezuma practic actiunea capitolului.
Cateva exemple de citate:
„Dragostea se taraste cand nu poate sa mearga.” – William Shakespeare
„Nu esti cel pe care il vezi in oglinda. Esti cel care straluceste in ochii celorlalti.” – Tarun J. Tejpal
„Cainii nu m-au muscat niciodata. Numai barbatii au facut-o.” – Marilyn Monroe
„Cand cel mai bine cunosti suferinta, e greu sa renunti la ea.” – Michael Marzano
„Nu cred in valoarea existentelor separate. Niciunul dintre noi nu este complet daca este singur.” – Virginia Woolf
L-am descoperit pe autor intamplator, nici nu mai are importanta cum, pentru ca acum ma bucur. Abia astept sa ii descopar si celelalte romane. Are un stil simplu, dar in acelasi timp foarte bine documentat si argumentat pe masura. Nimic nu e la voia intamplarii. Toate se leaga armonios si desi fictiunea este in prim plan, are puterea de a face ca actiunea sa curga cat se poate de natural si de verosimil. “Scriu intotdeauna cartile pe care mi-ar placea si mie sa le citesc. Romanele mele imbina mai multe genuri: sunt si povesti de dragoste, au si elemente de thriller si roman politist”, spune Guillaume Musso.
