Astazi, mi s-a facut un dor de duca, nu aveti idee!!!
Mi-as lua un rucsac si m-as tot duce unde as vedea cu ochii. De fapt, nu chiar unde as vedea cu ochii, ci mai degraba pana la Sighisoara. Nu am mai fost de vreo 3 ani, cred. Imi place tare mult zona aceea, cetatea. Daca n-ar fi goana asta dupa resurse pentru supravietuire, m-as muta acolo.
Tare fericiti trebuie sa fie oamenii de acolo! 
Mi-as dori sa am o casuta mica, mititica, cu leagan in curte, cu multa verdeata in jur, flori salbatice si poate si un pic de munte.
As sta undeva, intinsa pe iarba proaspat rasarita, respirand mirosul crud al naturii, cu ochii inchisi, ascultand doar linistea, intr-o incercare disperata de a-mi goli mintea.
As vrea sa fie cald, sa merg cu talpile goale prin iarba, sa las toata energia negativa in pamant si sa imi incarc iar sufletul cu zambete, sa imi mangaie fata soarele caldut de primavara.
As vrea sa imi amintesc o multime de lucruri, de trairi, de stari minunate si, de ce nu, poate chiar sa traiesc altele.
As vrea…multe. 🙂
