Intra in incapere. Petrecerea incepuse. Sunetul muzicii duduia in boxele mari. Intunericul era pe alocuri sfartecat de sageti de lumina albastra. I se paru ca recunoaste cateva figuri, insa nu avea chef de nimeni. Privi, indiferenta, adunatura de oameni si isi fixa privirea catre bar. Rochia neagra lipita pe corp si parul strans, contrastau cu pielea sa alba. Era altfel decat celelalte femei si era constienta de asta. Dar nu-i pasa de nimeni si de nimic. In acel moment, tot ce-si dorea era un pahar cu… ceva. Orice. Se aseza pe scaunul inalt si isi sprijini coatele pe bar. Barmanul ii zambi si ii intinse paharul. Ramase asa, privind in gol, cateva minute bune. Isi ridica privirea si-l vazu.
Respiratia, parca, i se opri. Era el. Il stia demult, insa nu au vorbit niciodata. De cate ori se intalneau, isi zambeau si atat.
“Love me forever, or not at all,
End of our tether, backs to the wall,
Give me your hand,
Don’t you ever ask why,
Promise me nothing, live ’till we die…”
Golul din stomac se adancea pe masura ce distanta dintre ei se micsora.
– Dansam?
Fara sa ii raspunda, se lasa condusa.
Puse mana dreapta pe spatele ei si o trase, aproape brutal, lipind-o de el.
Ea abia daca mai putea sa respire. Ii simti parfumul amestecat cu mirosul de tutun. Inconfundabilul lui miros. Toate simturile i s-au ascutit. Ii privea linia gatului. Ii simtea respiratia.
Nu si-au spus nimic. Se adanceau doar in fantezii, unul in bratele celuilalt, intr-o leganare senzuala. Se miroseau, se adulmecau, se priveau adanc, spunandu-si tot ce-si doreau sa auda, numai din priviri.
Se apleca si o saruta usor pe buze, apoi, tinandu-se de mana, si-au facut loc prin multime, pierzandu-se in noapte.
Libertatea gândului, poeme, povești
