A mai trecut un an. Un an in care am am trait fiecare zi cu bucuria unui copil, de cele mai multe ori. Atat cat mi-a permis sufletul.
A mai trecut un an. Da, inca unul, in care am cunoscut oameni frumosi la spirit, care m-au invatat si m-au incurajat sa ma iubesc mai mult, sa ma pun pe primul loc, sa las lucrurile urate in urma si sa merg pe drumul meu, cu fruntea mai sus si cu zambetul larg.
Am trait de toate. Am luat hotarari, uneori fortata de imprejurari si cu multa durere in suflet, dar care, erau necesare. Am mai schimbat cate ceva, pe ici pe colo, in locurile esentiale. 🙂 Am plans mult, am fost dezamagita, m-am inselat, dar nu regret nimic. Am iubit, am dorit, am ras, am dansat, am cantat, am scris versuri, am urcat pe munte, cu greu, dar am reusit, in cele din urma. Am pierdut oameni. Oameni, care desi au iesit din viata mea, isi vor avea locsorul binemeritat, in suflet, pentru totdeauna. 
Stiu, par cuvinte goale, insa chiar nu sunt. Daca as analiza detaliile n-as spune ca a fost un an bun, insa nu o s-o fac. Sunt optimista din fire, chiar si atunci cand sunt la pamant, iar asta am invatat-o de la fiul meu: “…dar priveste partea buna a lucrurilor!”, imi spune el, de cate ori ceva rau se intampla. Am trecut in ultimii 6 ani prin momente ingrozitoare. Au fost zile, luni, poate ani, daca insumez toate acele momente, cand pamantul imi parea o imensa pluta in deriva, cand 10 metri de mers drept insemnau o mare realizare. Si atunci, cand ma uit la 2015 si vad cate am facut, cate am descoperit in mine si in jurul meu, cum as mai putea sa spun ca a fost un an prost?!
Ce vreau de la 2016? Un nou inceput. As vrea sa fiu mai buna, sa ma supar mai putin, sa fiu iertata atunci cand gresesc sau sa mi se spuna ce gresesc, ca sa ma pot corecta, sa pot privi cerul mai des, sa imi zambeasca sufletul in fiecare zi. Cand sufletul zambeste inseamna ca toate sunt acolo unde trebuie sa fie.
Suflete zambitoare sa aveti si voi! 🙂
