S-a asternut zapada pe aleea noastra,
Copacii plang, cand trec pe langa ei,
Si banca rece parca acum ne cheama,
Asa cum mama-si striga puii ei.
Mai plang si eu, din cand in cand, in glastra,
Privind in gol si impietrita, poate,
Nu pot sa scap de amintirea noastra,
Clipe, vise, dorinte … toate.
Fiece vorba, fiece gand ti-e cutit de gheata,
Orice privire, orice clipire ma-junghie adanc,
Si nici nu-ti pasa ce ai facut cu a mea viata,
O, de-as putea amintirea ta sa o arunc!
E iarasi ger la tine-n suflet,
Cum a mai fost, dar parca-i tot mai greu
de suportat tot frigul asta far’ de cantec,
Dar te astept, cum am facut-o eu mereu.
As vrea, asa, pe loc, ca-ntr-o magie
Sa ma atingi, sa te sarut, sa iti dezghet
Inima ta ce-a degerat si nu mai vrea sa-mi fie
Eternul sprijin intr-un amor maret.