Uneori, viața ne mai trage de mânecă și atunci luminița noastră este speranța

Urăsc văicăreala și cu toate acestea se întâmplă ca atunci când răspund la banala întrebare „ce mai faci?” să sune ca și cum m-aș vaita și ca să evit asta, de cele mai multe ori, răspund sec „bine” și trec mai departe în conversație. Excepție fac cei care mă cunosc și acest „bine” nu ii convinge.

De-a lungul anilor, am primit câteva palme de la viață, dar întotdeauna a existat o constantă numită „speranță”. De data aceasta, sunt într-un moment al vieții mele în care trăiesc o altfel de lovitură. Palma nu mi-e trasă direct, ci unui suflet din sufletul meu, nevinovat, și din acest motiv o simt mai tare decât dacă aș primi-o direct.

Dar, din nou, îmi caut speranța.

De fel, sunt optimistă și veselă. Cred eu, că cei de lângă mine se simt bine în prezența mea. Zâmbesc pentru că simt să zâmbesc și nu din complezență. La petreceri nu am nevoie de alcool ca să mă distrez cu ceilalți. Găsesc bucurie în orice, atât timp cât mi-e sufletul liniștit.

Dar când sufletul plânge…

Căutăm speranța, iar divinitatea ne-o dă aproape de fiecare dată.

Speranța este o stare emoțională și mentală pozitivă, caracterizată printr-o așteptare optimistă față de viitor sau față de un rezultat favorabil al unei situații.

Este o forță motivațională care le oferă oamenilor un sens și o direcție, ajutându-i să treacă peste dificultăți și să găsească soluții chiar și în situații de criză.

Speranța nu este doar un refugiu emoțional; ea poate stimula acțiunea, creativitatea și reziliența.

De ce omul se agață de speranță?

🔅 Din nevoia de sens
Oamenii caută sens în viața lor, iar speranța oferă un cadru mental prin care provocările sunt percepute ca fiind temporare, iar viitorul ca fiind promițător. Chiar și în cele mai grele momente, speranța ne dă curaj să credem că lucrurile se pot îmbunătăți.
🔅 Pentru ca avem instinct de supraviețuire
Speranța face parte din mecanismul nostru de adaptare și apărare. Când ne confruntăm cu pericole sau situații extreme, speranța menține echilibrul psihic și ne motivează să găsim soluții.
🔅 Puterea motivației
Speranța stimulează acțiunea. Când cineva speră într-un rezultat bun, este mai probabil să depună eforturi pentru a-l atinge. Fără speranță, multe dintre realizările umane ar fi imposibile.
🔅 Reziliența în fața suferinței
Speranța este un antidot împotriva disperării. În situații dificile, oamenii se agață de ideea că lucrurile se pot schimba în bine, ceea ce le permite să suporte suferința mai ușor.
🔅 Legătura cu credința
În multe cazuri, speranța este strâns legată de credință – fie că este vorba despre o credință religioasă, fie despre încrederea în forțele proprii sau în cei din jur. Credința sprijină speranța, oferindu-i omului un sentiment de sprijin și protecție.

De ce este importantă speranța?

Pentru că este esențială pentru sănătatea noastră mentală și fizică. Studii psihologice au arătat că oamenii care au speranță sunt mai rezilienți, mai optimiști și au șanse mai mari să depășească obstacolele vieții. Este combustibilul care ne împinge înainte, chiar și atunci când totul pare pierdut.

Pe scurt, speranța este firul invizibil care leagă prezentul de un viitor mai bun, iar omul se agață de ea pentru că fără speranță, existența ar fi lipsită de lumină și scop.

Iar astăzi, eu ma agăț cu toata forța mea de SPERANȚĂ, pentru că am reziliență în fața suferinței, am motivație, instinct de supraviețuire, am nevoie de sens și, mai ales, cred în Dumnezeu.
Sunt OM.

sursă foto: pinterest.com

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.