Un vant de toamna tarzie,
cu triste si reci regasiri
cand lacrimi amare-or sa fie, 
in cele mai dragi amintiri.
Imi suiera vantul prin vene
si frunze danseaza cu noi,
in fata acestei mari scene,
suntem tacuti amandoi.
Azi tremur mai mult ca oricand,
sarutul ti-e rece si crud,
si mana mi-o simt urcand
sa sterg obrazul meu ud.
Si ploua, ploua intruna
in gand, in vorbe, in simtiri,
Iar toamna aduna furtuna
din suflet si din priviri.
Vreau sa dansam iar pe scena
ca frunzele-acelea, mai stii?
sa nu mai fii o hiena,
ci tandru si bland vreau sa fii.
Hai, lasa-ti masca azi jos!
Saruta-mi glezna si gura,
Caci stii ca e de prisos
si simti in suflet caldura.
Ia-mi mana, nu-mi spune nimic,
atinge, miroase si simte,
alunga astazi acest mozaic
de toamna tarzie in minte.
Tina Stana, 30 septembrie 2018
