Sambata, m-am trezit cu noaptea-n cap, mi-am strans familia si am plecat spre Curtea de Arges. Imi doream sa ajung acolo pentru ca nu vazusem niciodata Orasul regal, prin urmare nici bijuteriile lasate mostenire aici de inaintasii nostri.
Asadar, am plecat in jurul orei 7 din Bucuresti pe un soare destul de fierbinte, chiar si la aceasta ora. Drumul lin ne-a permis sa ajungem destul de repede, astfel ca putin dupa ora 9 parcam deja in fara Manastirii Curtea de Arges. Parcarea era plina, semn ca romanii inca mai sunt interesati de trecut, de istorie sau macar de ajutor divin.
Manastirea Curtea de Arges, bijuterie arhitectonica
Primul sentiment pe care l-am avut pe masura ce ma apropiam de intrarea in Manastire a fost unul de admiratie. Arhitectura este o adevarata bijuterie. Stim cu totii Legenda Mesterului Manole care dupa luni de munca zadarnica se vede nevoit sa isi zideasca propria nevasta, pentru ca minunata creatie sa reziste, sfarsind la randu-i la poalele acesteia. Manastirea s-a construit la ordinul domnitorului Neagoe Basarab intre 1512 si 1517, iar cateva sute de ani mai tarziu, mai exact sub domnia lui Carol I, arhitectul francez Lecomte du Noüy ii adauga elementele dantelate si o renoveaza dupa 1875.
Manastirea a fost ridicata în stil bizantin cu influente arabe si persane in detaliile exterioare, ceea ce ii confera o nota de unicitate. Pictura este opera lui Dobromir si pe langa scenele biblice regasim portretizate o serie de personalitati precum Neagoe Basarab impreuna cu sotia si copiii, Mircea cel Batran, Radu de la Afumati, Regele Carol I si sotia sa, Elisabeta, ale caror morminte le regasim si in interior, alaturi de cele ale Regelui Ferdinand si sotiei sale, Maria.
Manastirea se afla amplasata intr-un complex manastiresc format din: Capela Paraclis unde se gasesc moastele Sfintei Filofteia, Palatul Episcopal, Catedrala Arhiepiscopala, unde se afla mormintele Regelui Mihai si al Reginei Ana.
Dupa cateva ore petrecute printre regi, domnitori, sfinti sau pur si simplu plimbandu-ma pe aleile umbrite de copacii ce strajuiesc complexul de cateva sute de ani, am iesit agale pe strada principala a orasului, lasandu-l pe Neagoe Basarab pazindu-si ctitoria. Cu soarele fierbinte deasupra, aproape de mijlocul cerului, am luat la rand tarabele cu suveniruri si m-am plimbat pe straduta ce imi aminteste de Sinaia prin cladirile, florile si aerul regal.
Dupa o oprire la teresa unei cofetarii cochete, am plecat spre o noua calatorie in timp, de data aceasta la Curtea Domneasca. Nu poti sa vii in prima capitala a Tarii Romanesti fara sa vezi, macar cu ochii mintii, cum arata Curtea Domneasca, intemeiata de Seneslau in secolul XIII.
Curtea Domneasca, prima capitala a Tarii Romanesti intemeiata de Seneslau
La începutul secolului al XIV-lea, pe timpul domnitorului Tarii Romanesti, Basarab I (1310 – 1352), au fost ridicate Biserica, Palatul Domnesc de pe latura de sud, Turnul si zidul de incinta. In secolul al XVI-lea, domnitorul Tarii Romanesti, Neagoe Basarab (1512 – 1521), a construit Casa Domneasca de pe latura de nord.
Pasesc cu grija in curte si parca imi e teama si sa respir, sa nu sparg linistea locului. Suntem singuri, semn ca este mai putin vizitata. In fata mea se ridica impetuos cladirea Bisericii Domnesti. Usile metalice sunt groase dar nu foarte inalte pentru ca invadatorii turci sa nu poata intra calare in biserica, cunoscut fiind faptul ca acestora le era teama sa intre pe propriile picioare, impiedicand astfel vandalizarea.
La intrare, in partea dreapta, se gasesc mormintele Bratienilor, mai exact ale parintilor lui I.C. Bratianu, iar in stanga ale unor boieri ai locului. In biserica, simt racoarea ca pe o imbratisare binecuvantata. Ridic privirea si deasupra mea, in cupola bisericii, Isus Hristos cu cei 12 apostoli ma vegheaza. Este prima imagine care ma intampina. Imi rotesc privirea si printre alte scene biblice, gasesc cateva unice in lume, cum ar fi imaginea Maicii Domnului insarcinata, Sfantul Nicolae care binecuvanteaza cu ambele maini, drumul crucii lui Isus insotit de cei doi talhari si Isus coborat de pe cruce coplet gol. Sunt foarte multe picturi vechi, in trei straturi, deosebit de valoroase, primele fiind realizate in perioada anilor 1364 – 1369. In apropiere de altar exista patru piloni in forma patrata, pictati cu scene biblice. Pe cel din stanga, se regasesc imagini ale Sfintei Filofteia si aflu de la ghid ca initial Sfanta a fost gazduita de acest lacas, pana sa fie mutata la Manastirea Curtea de Arges. Candelabrul este simplu, vopsit in negru si cu sase lumanari groase.
Curtea este formata din Biserica Sf. Nicolae, o casa traditionala taraneasca din zona Argesului de la 1856, Turnul de Poarta si ruinele caselor domnesti. Din constructiile de odinioara se mai vad doua pivnite de case domnesti. Sapaturile arheologice au confirmat ca a fost construita in stilul vechilor case taranesti cu subsol, parter si pridvor. Casa dinspre nord a fost locuinta voievodului Neagoe Basarab, iar a doua de Basarab I.
Aproape lipsita de aer de la canicula ce deja se instalase, plec inapoi spre casa cu inima zambind, asa cum o fac de fiecare data cand mai aflu cate ceva inedit despre trecutul nostru.
Am ales cateva fotografii din scurta mea evadare in Curtea de Arges, sper sa va placa si voua.
