Va marturisesc ca nu am putut sa citesc stirea cu femeia aflata in depresie care s-a aruncat in fata trenului, impreuna cu cei 3 copilasi, insarcinata fiind.
Am citit putin, pana mi-am dat seama despre ce era vorba si nu am mai putut continua. Pur si simplu, mi-a stat inima. 
Si acum, cand scriu aceste randuri, se strange inima in mine, cand ma gandesc la copilasii aceia. Imaginati-va doar ce a fost in sufletelul lor cand au inteles ce li se intampla.
Sunt de parere ca nimic nu poate fi mai rau decat moartea. Indiferent ce probleme avea mama lor, fie ele conjugale, de sanatate sau de orice fel, nu ar fi trebuit sa ii condamne astfel.
De altfel, vinovati sunt destui, cred, in aceasta ecuatie, de la institutiile statului pana la rude, cert este ca acesti copii sunt acum intr-o alta lume.
Si nu ar fi trebuit…
Dumnezeu sa-i odihneasca!
